M-ai invatat sa te oftez la fiecare adiere a vantului si sa imi spanzur fiecare suspin ce vrea sa plece in cautarea ta.
Acum deseneaza-mi, deseneaza-mi asfintitul acela plin de magie ce iti coloreaza irisul ori de cate ori il mangai.
Canta-mi sunetul facut de primul fulg de nea in caderea lui pe pamant apoi topeste-mi-l pe buza de jos.
Vibreaza-mi in suflet fosnetul frunzelor si imbraca-mi-l in culoarea toamnei noastre plina de poveste.
Iti amintesti acele versuri scrise pentru noi? Eu da! Si imi imbrac in fiecare clipa inima cu ele si iti zambesc. Zambeste-mi si tu plin de speranta, cuprins de fantezia inceputului si sa imbratisam noul rasarit iarasi Impreuna.

forgive me ..
i'm madly inlove with you
sunt nebuna
Look into my eyes
Zambeste.

Tre' sa inchid

M-am trezit destul de buimaca in dimineata asta, avand in vedere ca am fumat cu o zi inainte un pachet de tigari (*maximul de pana atunci a fost de 5 tigari pe zi). Capul imi vajaia, iar ameteala aceea era ca dupa o betie! Exact ca acea betie tampita de ziua mea, cand am ajuns acasa insirand in colo si in coace o tona de baliverne (*nu mai stiu exact cui).
Acum ochii imi sunt atat de grei, incat seman cu un chinezoi mic galbejit. Bunica a plecat in dimineata asta la cumparaturi (*i-a venit pensia).. iar mie imi este pofta de acea tigara fumata langa o cana mare de ciocolata calda. Si totusi, daca vine si simte fumul de tigara.? Imi este putin teama insa la cat de ciufulita sunt, nu sunt in stare sa trag pe mine ceva ca sa ies, si mai ales sa imi spal ochii de chinezoi. Ma cufund in fotoliul mare din sufragerie, imi aprind ultima tigara din pachet si trag din ea cu pofta ca si cand nu am mai fumat de o saptamana. Gustul ala fad de fum ma trezeste, ma revigoreaza si..... ma simt mai bine. Scrumez putin, suflu apoi trag si imi inund plamanii cu FUM.

Suna la interfon.. tre' sa inchid ..vorbim!

Te vreau pe tine!

Cu ochii insetati de tine
ascult intaiul ceas din negura de zi.
Suspin la pieptul tau, iubite!
Hai sa visam iar
la fel ca doi copii.

Sterge-mi obrazul cu mana ta cea rece
imbraca-mi sufletul intr-o poveste vie
sa fim cuprinsi din nou de nostalgie
dar sa zambim la fel ca la-nceput.

As vrea sa iti presar miraculul pe buze
sa te miros si sa-mi ramai in piele.
As vrea un curcubeu de nebunie
te-as vrea pe tine!

Doar 2 minute

Hei
azi am avut ceea ce s-a numit slabiciune. Am stat si am admirat lumea ce trece, am ascultat ceea ce cu toti avem de spus, am privit.
Am gasit o multime de intrebari ce nu si-au gasit raspunsuri, o multime de sentimente ce nu stiu cum se numesc, dileme si poate lacrimi in incercarea de a-ti limpezi surasul. As vrea sa ma ajuti, sa imi raspunzi si mie la intrebari si poate sa imi stergi o lacrima odata cu ele.

1. Exista posibilitatea sa iubesti mult prea mult pe cineva incat sa te doara?
2. Dar posibilitatea ca acel cineva sa nu existe, sa fie doar un vis cu care te trezesti dimineata in cap?
3. Crezi ca este ok sa iti ajuti un prieten cand de fapt te ranesti pe tine?
4. Este ok sa plangi dupa ceva ce nici macar nu este al tau si nu a fost niciodata?
5. Ar trebui sa ma maturizez la cei 17 ani, desi nu vreau?
6. Este bine sa iti sacrifici fericirea pentru cei din jur?
7. De cine trebuie sa asculti de constiinta sau de inima?
8. Cum se numeste atunci cand iti dau lacimile pentru un anume gand ce nu il poti alunga?

cam atat desi sunt multe alte intrebari ce ma macina.. Te rog, iti cer doar 2 minute.. Ma poti ajuta?

priveste-i ochiul acela mic si trist. sterge-o cu mana..
dar ea zambeste, naiva asa cum o face in fiecAre dimineata la cafea
un abur dulce se asterne pe oglinzile murdare.. si culori de cristal se pierd in cerneala.
sunt un nimic, precum un creion fara varf, ce tuturor le este lene sa il ascuta.
e doar un Joc, sa stii!
privesti atat de fericit de dincolo de parbrizul rece.
iti asezi degetele si scrii.. "o iUbesti". ea este langa mine.. si-ti zambeste.
o sTiu, atat de dulce, iar eu doar o copila ce ingana.. "stop crying".
si se Opreste! strang in brate realul si durerea.. nu mai exista.
este tarziu acum, iar eu clipesc si ea dispare. sunt iaR naiva.

Daca ai invata sa citesti printre randuri ai stii ce vreau! dar nu citesti...deloc.

Daca m-as privi pe mine in trecut, cu doua luni in urma.. m-as vedea plangand. Prezentul imi paseste pe usa cu aceleasi lacrimi in ochi de altadata.

Si scriu acum
si cant
Vorbesc
Rad
Glumesc
Ascult cand imi spui ca ai nevoie sa fi ascultat
Zambesc
Dar plang acum
Si am plans si mai devreme si voi plange ori de cate ori ma voi simti capabila sa o fac. Da, nu imi este rusine sa arat ce simt.. dar doar atunci cand vreau eu sa fac asta.

Daca ti-as cere mi-ai canta, chiar si afon de esti?
Daca as simti nevoia de o imbratisare m-ai strange la piept?
Dar daca as mirosi a ceapa m-ai saruta?
Daca ti-as gresi m-ai ierta?
Dar oare ma iubesti?
Eu .. cred ca da !

Ma crezi ca nu am idee cum am ajuns sa te iubesc asa.?! Taci, lasa-ma sa visez ca va fi bine si abia la sfarsitul visului te las sa imi trimiti mesaj si sa mi-l spulberi.. Oare te simti bine cand faci asta sau asa esti tu?!

Hai sa ne plimbam!

Acea adiere usoara din miez de noapte i-a mangaiat incet rochita alba ca neaua. Se plimba trista cu parul fluturand in aer, incercand sa miroasa urma de intuneric si odata cu ea farama de parfum uitata in coltul de parc. Se vede precum o iluzie, o fantasma ce si-a facut aparitia si respira trista, incercand sa isi pastreze ochii aceea mari si caprui, vii. El este undeva acolo, o priveste tainic fara sa poata scoate vreun sunet, ori vreo soapta de dragoste catre ea. Doar o admira, ii gusta mireasma si.. atat. Ea se asaza langa raul cu apa rece si limpede. Daca macar ar stii ca el este acolo si ii asculta soapta. Insa departarea creata intre ei la aparitia monstrului ce i-a rapit sufletul, este prea mare. O lacrima gingasa i se prelinge pe obrazul rumen si ii atinge buzele fierbinti. Luna ii mangaie manuta rece adusa in sold. Melodia crengilor si susurul apei o intristeaza.

De ce nu intelege ca ii este dor!? Hai sa ne plimbam.

Maine

Si imi trag fesul cu dungi colorate pe ochii mari si caprui. Este seara si imi promit ca maine voi face doar ce imi doresc. Poate voi pleca la mare cu primul tren, la prima ora sa adun primele raze ale diminetii cu tot cu firele razlete de nisip. Poate imi voi ascunde telefonul de lume si ma voi preface ca l-am pierdut pe mare. Stiu ca n-am chef de voci ascunse pe strazile din oras si plec. Imi voi construi propriul pustiu. Precum un castel de nisip, ma voi ascunde acolo si voi uita unde sunt. Doar la cativa pasi de locul nostru, insa pe tine te-am uitat in iarba. Voi sufla gandacelul mic de pe firul negru de par, iar el va zbura gales pe un altul. Nu se desparte de tine asa cum nici eu nu reusesc. Maine nu te voi privi in ochi, pentru ca ma voi rataci iar..

S-a terminat melodia.. "azi NU"!

Buna,
infinitul este undeva acolo
in maroul ochiului tau stang.
priveste-l pret de cateva clipe, si spune-mi
ma vezi pe mine ratacita printre culori?
Sunt mica, rosie acum de la calculator.

La revedere,
noaptea s-a asternut si ma inchizi.
Ma uiti acolo pana dimineata.
dar ce conteaza, ma asez lenesa pe irisul tau si dorm.

Noapte buna!

Am pierdut o noua lacrima
una cu ochi mici si caprui.
una care bea nesscafe si.. atat.
STOP.. ma pierzi si sunt gata!

Decolez

Medicine

Buna seara
m-au ciupit o multime de tantari in noaptea asta
si am reusit sa renunt la tot
cum ai facut si tu.
Stiu bine ca nu citesti aici.
Insa continui sa scriu despre un "tu"
cu care am facut dragoste prin cuvinte
in fiecare zi, clipa, minut.. in gand.

Ma pierd in pauza luata subtil,
si as murii iara.
Dar traiesc, respir si ma gandesc departe.
insir iar cuvinte ce imi curg, si te-as pupa
te-as mozoli pepenasule
sau piersicut-o
ori salata de fructe.
Nu are importanta!
Hai gata, noapte buna..

si sa ma porti in gand!

m-am desprins de tine ca de o fasie

mica si arsa.
nu ma loveste nicio adiere
poate doar privirea fraierului din miez de noapte
ce imi citeste
cuvintele intortochiate.
albastrul ochiului stang ma ingrozeste
si ma ucide
putin.
e noaptea sufletelor moarte
cosciugul negru, insipid
si trupul tau,
doar un contur albastru.. de care imi e dor.

Am mancat o bomboana la fel de amara ca ieri dimineata
nu mai imi place sa le mananc de una singura
si plec
si ma duc
si nici nu –ti dai seama ca esti un prost ca inca ma astepti.
Imbecilule!
Sterge-te la gura de urma dulce de tradare si minciuna,
dar sa nu indraznesti sa ma minti iar.
Hai ca sunt in tren si nu mai am chef sa te pastrez in gand.
M-ai lasa-ma!

O urma de Nesscafe strong

Atat de "chiauna" dupa o noapte agitata. Vocea ta mi-a sunat proaspat in ureche aseara, in timp ce gemete adanci imi atingeau timpanul. Ma trezesc cu o durere apriga de cap, dar ce mai conteaza. Extazul a fost la locul lui azi-noapte.
Vars acum in cana rosie, uzata, pliculetul mic de nesscafe strong. Adaug apa si ca prin minune totul se transforma intr-un lichid dulce-amarui ce imi descanta simturile. Totusi, pe cine pacalesc! Nu l-as bea daca tie nu ti-ar placea.

E vara, dar se pierde printre mii de fotografi.. printre facebook, hi5, blog si conquiztador. Imi lipseste vocea ta ce imi curgea prin vene acum cateva ore.
Ma asez in fotoliul mic de langa geam. Visatoare astept surasul pranzului.. insa asteptare devine inutila si grea, iar la final se pierde.

De stiam atunci ca nu e real!
Extazul a fost doar tremurat.
Soaptele au fost doar gemete infundate.
Iar saruturile tale.. doar lacrimi mici ce imi alunecau pe obraz.

Si totusi.. sorb din ceasca rosie o urma de ness.
-Sti ca te iubesc?

Alina presada singing Family portrait

Vreau

Vara Si mi-e cald. Soarele ma incalzeste, iar eu vreau:

-Vreau sa ma plimb cu rolele
-Vreau sa ma tund
-Vreau sa ma vopsesc blonda (dar mai bine nu)
-Vreau sa miros o floare de colt
-Vreau sa ma urc in varful muntelui si de acolo sa urlu ca te iubesc
-Vreau sa fie racoare, iar noi doi sa facem dragoste la umbra plopului batran
-Vreau sa ma arunc in mare
-Vreau sa fac un ingeras in zapada
-Vreau sa pictez versuri pe peretii camerei
-Vreau sa plec in Vama
-Vreau sa imi cumpar perechea de adidasi pe care am vazut-o in New Yorker
-Vreau sa cant pentru tine, dar sa stiu ca ma asculti
-Vreau sa te musc de buza de jos
-Vreau sa imi fac unghiile de la picioare (mi-e lene)
-Vreau sa mananc pepene roz (stiu ca nu exista)
-Vreau sa plec de acasa de dimineata si sa ma intorc a doua zi la pranz fara sa am pe telefon 3549 de apeluri de la parinti
-Vreau sa beau o ciocolata calda facuta de tine (mie nu imi iese niciodata cum ar trebui)
-Vreau sa dau timpul inapoi
-Vreau sa aprind o tigara
-Vreau sa dansez in mijlocul strazii
-Vreau sa ma joc cu Pufulete
-Vreau sa imi repare laptopul mai repede
-Vreau sa te sun
-Vreau sa imi indrept parul
-Vreau sa ascult toate melodiile alea vechi de la Andre
-Vreau acasa!

20.06

Nu, in dimineata asta nu iti voi mai spune buna! Ma voi ridica din pat asa ciufulita si voi pleca sa ma plimb. Nu iti voi lasa biletel pe perna si nici mesaj pe telefon. Voi pleca eu cu.. mine, Acolo. Ploua si tot nu imi pasa. Picurii sunt reci si anunta un sfarsit de lume. Despica cerul fulgerul aparut in intampinarea mea.

Dar mai bine iti scriu o scrisoare, poate nu ma mai intorc acolo!
"Buna (m-am hotarat in sfarsit sa imi calc pe podul ce lacrimi si sa iti spun)!
Am deschis portita ce acum cateva zile am pictat-o in doi, dar pe care niciodata nu mai lasat sa o deschid. Cred ca ti-a fost teama ca voi fugi. Nu cred ca atunci eram capabila sa fac asta insa acum, lumea imi pare altfel. Pana si aerul este mai imbietor acum ca sunt departe.
Am clipit des si obosit, si ma dor picioarele de atata mers de una singura. Si sufletul imi este greu. Nu neg ca iti simt lipsa, dar sunt fericita ca incheieturile nu mai imi sunt legate cu lantul ala lung si gros. Nu te durea oare cand ma ascundeai in spatele lumii si dincolo de soare si luna?! Niciodata nu am putut admira o furtuna prin ochii mei si acum cand am ocazia.. mi-e frica.
Tremur si imi este dor de tine! Am rupt 5 foi pana sa imi gasesc cuvintele si nici macar astea parca nu sunt cele care ar trebui. Mai mananc un tic tac, e ultimul imi spun.
Stii ceva? Te las acum, poate ma cauti, dar mai bine nu. Sunt departe! Iti spun adio, imi pun ruxacul in spate si plec.
Nu imi mai pasa. Eu m-am schimbat!

Te urasc

Bla bla.. iar dimineata si aceeasi placa obsesiva ce imi inunda urechile. Mai lasa-ma frate in pace!

Ma incalt si plec. E cald afara, o caldura ce imi invaluie fiecare fir de par si ma face sa transpir. M-am dat inainte sa plec, cu Deo si nu miros.
Am ajuns langa mare, o mare de albastru si racoare. Dupa o noapte agitata si plina de teama, acum ma simt libera si.. este scaparea mea.

Noaptea aceea mi-a zgariat spatele gol, iar tu nu mi l-ai vindecat cu atingeri fierbinti. M-ai lovit, iar eu m-am prabusit sub palma grea. Teama din ochi era evidenta.. insa chiar si asa, loviturile erau grele, frenetice, iar norul pe care in trecut m-ai urcat, ai avut grija sa se evapore. Nu mi-a mai fost teama de tine, sau nu teama pe care am simtit-o in momentele acelea.

Eram intinsa undeva pe covor, parul era prabusit langa mine si umarul insangerat..
Dar ce mai conteaza acum, sunt langa valuri si este pace. Nu stiu cu ce putere am scapat de langa tine. Litere studiez pe nisip si te-am uitat. Furia ta o sa dispara.. asa cum si eu voi disparea de langa tine. Te urasc!

Ramai

gustul fantastic de nou
Si miresme dulci
Esti dincolo acum
pleci iar, si te tot duci.

Nu imi mai pasa de nimic
eu Cant,
cu lacrimi pe obraji
Am ecoul sufletului mut
Dar vreau.

Te vreau pe tine
Acum,
In dimineata asta,
Dar la apus eu te vreau iara
Te privesc greu si stiu
Amintirea ta nu vrea sa moara.

Insir cuvinte, caci asta stiu sa fac
Te ating doar, in coltul gurii.
Daca te doare nu imi pasa
Am uitat ce a fost prima oara,
Adio, dar ramai dincolo de vara.

Veghez asupra ta

Am mai fost acolo, printre zidurile acelea reci de piatra. Am urcat scarile atat de dure cu pantofiorii mei cu toc si am ajuns in varf. Este farul vechi ce a vegheat intotdeauna asupra mea insa acum.. s-a stins. Veghez eu urma lui si ii ating peretii reci si goi. Are sufletul firav si glasul mut.. e sfasiat acum. Alerg pe scari in jos, purtata de un glas. Urmez suspinul si ma pierd prin sute de-amintiri.
-Vino!
Te aud atat de salbatic. Te doare, esti bolnav si mi-as dori ca mana mea sa iti vindece ranile. Iti bandajezi privirea si suflul obosit, iar eu incerc sa sterg uitarea si te invelesc in atingeri calde.

Nebunia singuratatii ma atinge si pe mine, si te-as simti. Alerg disperata catre ecoul tau, vreau sa te prind si Urlu.
-Nu mai esti singur.

Imagini prin caleidoscop

Incet incet apune soarele, iar eu.. m-am uitat pe mine insami printre firele de nisip. A trecut inca un ceas, timp in care chiar m-am gandit la tine. Te sun.
-Buna iub, asculta.

Marea vuia salbatica, parca vroia sa ii transmita acel ceva..de care imi e dor.
-Ai auzit, vorbeste cu tine.
-Ce faci acolo?
-Imi creionez apusul pe panza de stele.

Ma plictisesc si telefonul se pierde pe nisip. Dementa ma cuprinde si muzica aceea sufocata se aude in departare. Se intuneca si oameni par sa vina de nicaieri si sa imi perturbe linistea haotica in care m-am afundat. Privesc prin caleidoscopul ala mic de jucarie la formele ce apar si dispar, se transforma apoi imi inunda irisul cu ameteala.
Vuietul vantului imi dezbraca pieptul voluptuos si observ privirea jucausa a tipului de langa mine. Zambeste, insa gandul imi este tot la brunetul meu cu ochi caprui. Daca ma uit mai bine, baiatul ala e chiar dragut. Iar privirea lui candida ma.. Hei, trezeste-te imi spun. Se crapa de ziua.. am stat acolo ore in sir. Cred ca pot astepta sa vad si rasaritul. O noua zi cu tine in gand. Vreau sa te vad.

Buna dimineata

Buna dimineata iti spun, desi s-a facut ora 12..eu sunt tot pierduta printre asternuturile tale albe. Racoarea din camera ma face sa stranut, dar o fac incet..nu vreau sa iti trezesc ochii inca. Ma ridic si imi scot capul pe fereastra.. observ biciclistul ce trece in fiecare zi pe sub geam, cum cade iar. Scuze dar am uitat sa imi trag pe mine o bluza! Ma adun din fata reveriei.. si te privesc. Esti tot acolo, dezbracat si goliciunea ta imi aminteste de felul in care m-ai iubit azi-noapte. As vrea sa strang hainele aruncate peste tot prin camera, sa ascund urma de extaz ramasa, insa imi este lene si parca as vrea sa nu se termine. Imi aprind o tigara,imi spun ca este ultima.. o fumez. Fiecare nor de fum ce imi iese din gura, invaluie aerul.
-Buna!
Te auzi tu, cu vocea calda ce acum cateva ore imi soptea in ureche vorbe de amor.
-Buna!
Sting cat a ramas din tigara si ma asez la pieptul tau. Te sarut pe gat iar glasul tau:
-Mai vrei?
-Taci. Iubeste-ma doar.

O alta zi

Am iesit din dus cu buclele ude dupa o ora de balaceala. Te priveam fermecata cum imi intinzi prosopul ala roz si pufos pe care eu il ador..insa in secunda urmatoare ma trezesc din visare. Ma sterg singura de picaturile de apa ce par a se simti bine jucandu-se pe corpul meu. Ma imbrac in pantalonasii aia scurti daruiti de tine si imi trag fotoliul cat mai aproape de fereastra. Privesc pe ea din colt si mintea mi se incetosaza de la atatea tigari fumate si de la cafeaua aia fara zahar pe care am uitat-o acum cateva zile pe masa ...si am baut-o abia acum. Luminita mica din camera imi aminteste de tine.. nu stiu de ce dar asa este. Iti amintesti privirea mea adormita de dupa baie, cand iti saream in brate si vroiam sa faci dragoste cu mine? Aceeasi privire am si acum, dar nu o vezi de acolo de langa raftul meu cu chestii uitate. Imi trosnesc degetele unul cate unul.. oare iti mai amintesti ceea ce eu am uitat? Nici nu imi pasa de clipele ce se scurg si mai beau putina cafea din aia amara.. ma uit la ochii mei obositi in geam si la sanii mei goi. Stii ce? Nu as face sex cu tine. Doar dragoste, dar nu din aia cum sti tu.. Ci te-as atinge, saruta.. m-as cuibari in patul tau si as ramane acolo, pierduta, pana dimineata. As ramane impregnata printre cearsafuri..iar tu, langa mine.

Dor

Si ma trezesc langa mirosul acela de tigari aprinse. Trag in piept fumul dens si iti privesc ochii sprijinit de geam. Inca te uiti la floarea aia din gradina vecinului. Gandul meu incitat iti priveste perechea de boxeri aruncata pe tine. Ma pierd printre atatea miresme de mi-e dor si incerc sa deslusesc sunetul facut de picaturile alea mici de ploaie. Renunt acum la caramelele astea tari si incerc sa dezbrac poezia aia ucigatoare .. ce ma arunca dincolo de tu si acele forme pierdute in noapte. Trag iar din tigarea aprinsa de tine, iti simt urma buzelor cu gustul tau de pasta de dinti.. As vrea sa privesc ceasul dar.. cred ca imi este dor sa fac iar.. dragoste cu tine.

O dimineata langa tine

Buna.. iti voi spune cand, pentru a nu stiu cata oare intr-o zi, mi se va face dor de tine. Te voi suna, dar "taraitul" ala lung si obositor nu imi va distruge visul. Imi voi sprijini tamplele de genunchii strasi la piept si cu o simpla miscare a degetelor, voi presara magie in aerul greu de respirat.
-Alo!
Asa imi va raspunde vocea ta la telefonul din miez de noapte. Vei avea glasul atat de fresh, ca fiecare urma de amorteala ce imi va zace in ganduri va disparea.
Dupa "buna-ul" necontenit ce are sa-mi rasara printre buze, voi astepta sa iti stergi mirarea de pe frunte si sa iti treaca prin fara ochilor TOTUL.

Da, visez.. iar farama de adevar a disparut acum. E doar un vis ce mi-a incetosat privirea cand irisul a alunecat printre butoanele de la telefon.
In secunda ce a urmat minutului de reverie mi-am impletit realitatea si visarea am uitat-o printre cearsafurile sifonate. Nebunia de aseara se vede peste tot in camera.
Hainele tale sunt aruncate peste tot pe jos, iar chilotii aia albi cu care esti imbracat sunt inca pe pat.
Te lasa acolo sa descoperi singur dimineata si pasesc spre bucatarie.. goliciunea intampina razele de soare, si pun de doua cafele mici cu putin lapte. Aprind acea tigara de pe masa, doar de dragul de a o aprinde pentru ca atat imi place din ea, inceptul.
-Buna dimineata.
Chilotii albi erau in pragul usii.
-Neata'.
Ii zambesc larg si sunt multumita ca isi da seama ce vreau fara sa trebuiasca sa vorbesc prea mult. Ma ia de mana si pornim impreuna spre dus. Nici nu mai imi pasa acum ca tigara se va consuma singura si imi afuma toata bucataria cu mirosul ala insuportabil. E dimineata mea langa tine.

Miros de tu!

Da,
Primavara are miros de vara,
Picuri de vant vrajesc imposibilul
Iar tu,
il faci sa devina posibil.
Aerul imi lipseste,
si inhalez doar praf.
Sunt pierduta pe ultimul raft
din biblioteca aia mica,
si te-as striga.
Dar nu mai am glas,
iar caldul e rece acum.
Raman acolo, neclintita in delir.
Un zambet imi curge printre firele de par,
si stiu!
Primavara are miros de.. TU.
Stiai asta?

Salata de fructe

Ascund goliciunea acelui zambet printre apusuri de soare si coji de portocala. Ma ascund pe mine in cutiuta de cristal de unde rasare alfabetul cu urme de miere. feliute de mar imi asezi in par si clipele devin bucatele de kiwi pe care mai apoi ti le asez pe buze.

-Aseaza-te la umbra mea, si pleaca-ti capul gol pe al meu trunchi.
-Esti al meu?
-Mereu am fost, iar tu sti prea bine asta.
-Imi place sa iti citesc pe stropii de grefa rosie.
-Atunci soarbe-mi dulceata fructelor din firele de par.

Amarul devine dulce pe varful limbii si restul nici nu mai conteaza. Litera cu litera, fiecare emotie atinge suflul si se pierde in pulpa de capsuni. Hai.. gusta iar fantezia sub forma de portocala ce mi s-a scurs pe corp. Dezmiarda-mi sanii ca doua mere, apoi buzele mele cu gust de capsuni cu frisca se vor pierde printre ale tale. Atinge-mi parul castaniu si pierde-ti degetele printre feliute de banana. Respiratia ta devine sacadata.. si ai vrea sa ma iubesti, dar iti e teama. Oare ai putea sa storci din mine fiecare picatura de fruct? Si totusi agonia asteptarii apasa incet. Te pierzi printre sute de arome. Nu simti amarul, doar dulce.

Imi cuprinzi coloana si gusti fiecare savoare cu nesat. Daruirea ni se amesteca in simturi.. si dupa nenumarate clipe de orgasm..respiram.

-Vrei sa gustam din salata de fructe?
-Nu acum..mai lasa putin extazul sa ne curga prin vene si apoi.

Esti viitorul meu

Wow...autocaracterizarea se desfasoara prin mintea mea, iar dreptul revine la forma initiala de ciufulit. Nici nu mai conteaza pentru ca, ceea ce conteaza cu adevarat... imi ramane in "eu". Ma gandesc la faptul ca oscilez atat de usor de la tristete la fericire, iar din punctul in care am ajuns acum nu imi mai doresc sa plec.

-Nu mai vreau sa traiesc. Doamne ce nu as da sa scoti din mine toata aceasta razvratire, toata tristetea si sa ma lasi goala. Ia-ma cu tine!
Cred ca aceste cuvinte imi incetosau gandirea acum cateva saptamani. Labirintul se afunda, iar singura persoana care m-ar fi putut ajuta sa il dobor nu mai era. Dar acum vad lucrurile altfel. Chiar ma amuz la gandul ca am putut fi atat de naiva. Ma consoleaza gandul ca:
- Nu sunt singura care a iubit si atunci un val de matase mi-a fost aruncat pe ochi.

Buna, iti spun.. pentru ca esti viitorul cu ochii caprui ce mi-a pasit la usa sub forma de prezent si asa va ramane.

Ma saluti, iti treci mainile prin parul meu.. ma fascinezi. Imi este teama de ce m-ai putea face sa simt. Imi ascund degetul in manusa ta.. dar iau incet sentimentele ce ma incearca. Cineva..nu demult mi-a aratat ca nu e bine sa te grabesti. In plus, viitorul e deja la usa, il poftesc inauntru si apoi... totul va veni de la sine. Pentru ca VREAU.

Mereu acolo 2

Dimineata ii curge printre degete. A stat acolo ore in sir cu ochii atintiti la acel chip. Isi aminteste de ultimele vorbe schimbate dimineata trecuta. O lacrima i se prelinge si isi da seama de ce nu a putut pune geana pe geana azi-noapte. "Ma indragostesc" sunt cele doua cuvinte care i-au distrus fantezia. Insa erau doar prieteni, nu ar fi putut schimba asta doar pentru ca il iubea mai mult decat si-ar fi imaginat ca o va face. Si totusi, era nedrept. El era acolo, langa ea... Fata aia era doar o iluzie.

Clipele par a se scurge fara incetare, insa momentele petrecute langa el, veghindu-i somnul.. sunt magice si nu ar vrea sa le dea uitarii. Isi schimba privirea atunci cand ochii lui par a se deschide. Priveste geamul acela rece si picaturile ce bat in el.

-Buna dimineata somnorosule!
-Neata'
Tonul obosit o enerva putin, doar ea era cea care nu a dormit toata noaptea. Se gandea " -El sigur a stat si a visat-o pe fata cu par ondulat. "
-Iar esti suparat?
-Nu tocmai, nu conteaza.
-Te-ai gandit ca poate ar conta pentru mine?
-Sunt doar probleme.
L-ar bate daca nu ar sti ca dragostea este atat de dureroasa si poate ca de aici vin problemele lui.
-Sa stii ca nu trebuie sa te comporti urat cu mine. Nu eu sunt vinovata ca ai tu probleme.

Simte ca lacrimile stau sa ii curga, insa inghite in sec. Stie ca va regreta apoi, dar interesul sporit fara de persoana lui si acele sentimente o indeamna sa ii puna intrebarea aceea ce o macina.
-Este legat de ea nu?
-La ce te referi?
-La comportamentul tau. Ai visat-o iar?
-Nu, nu am mai visat-o.
Un zambet pare sa ii apara in coltul gurii si inima incepe sa ii bata cu putere. Interiorul ei pare sa prinda culoarea unei sperante dar..
-Este real acum!

Doar trei cuvinte ce au ingreunat-o.
-Cum adica?
-Am cunoscut-o ieri cand am plecat la liceu. Este exact asa cum imi aparea in vis. Mi-a zambit printre firele jucause de par. Sunt fericit si stiu sigur acum, ca o iubesc.

Clipeste des si nu mai isi poate tine lacrimile dincolo de iris. Plansul ii inunda aerul.
-Ce ai? De ce plangi?
Deschide ochii si vede fericirea pe chipul lui. S-a hotarat, nu ii va spune niciodata tot ce pastreaza in interior.
-Plang de fericire... pentru tine.

Mereu acolo

Buna..
A sosit iar acea dimineata in care ma trezesc si doar imi doresc sa te vad. Sa ating telefonul si mesajul sa rasara ca de nicaieri. ups...am gresit filmul. Am trecut de mult peste "imi e dor" si acum doar arunc zarul in alb si negru, apoi astept sa devina colorat. Acum adorm!

Buna iar...
Ii rasare chipul de undeva de langa cana cu cafea. Este desfigurat de zatul ce zace pe fundul canii.
-Hei, iar nu ai dormit?
-Ba da.
-Atunci?
-Nimic, doar lasa-ma.
Se uita surprinsa la acea figura de "nu am chef". Ar vrea sa urle la el ca e nesimtit, insa se opreste inainte de a scoate primul sunet.

-Ce ai?
-De cand iti pasa?
-Crede-ma ca imi pasa de tine.
-Uimitor, vrei un premiu?
-Vreau sa nu mai fi un bou si sa imi spui ce ai!
-Am visat-o iar.
-Pe ea?
-Da. Imi facea din nou cu mana, imi zambea printre firele jucause de par.
-Totusi, de ce esti trist? Pana acum, visul ei te facea sa zambesti.
-Acum nu. Ma indragostesc.

Aceste cuvinte aterizeaza cu greu in aerul ei. Ii planeaza in ganduri si buzele refuza sa mai scoata sunete. De ar sti el. Si totusi, el era acolo... avea nevoie de suportul ei, nu il putea abandona.
-Nu poti iubi o fantezie. Revino-ti.
-Nu mi-o pot scoate din minte. Este ea.

Ar vrea sa il poata strange in brate, sa ii stearga zatul acela de cafea rece din privire. Insa ar fi prea greu.
-Hai ca va fi bine, eu sunt alaturi de tine.
-De ce?
Ajunge sa isi spuna in gand "-Pentru ca te iubesc." Dar nu, ii raspunde incet la ureche.
-Esti prietenul meu, ai uitat?

noapte de Dragoste

Da...e doar un vis ce l-am avut aseara. Imi deschid ochii acum, mai larg, mai mari. E langa mine vantul si doar bate.

Las reveria in urma, dar ma incalt cu "buna-ul" de langa plop. Inchid un ochi acum, iar celalalt il urmeaza grabit. Am mai auzit vocea aceea...dulceata ei imi trezeste in suflet nestingherite emotii.

Visul ala de asera, imi defileaza prin minte ca pe covorul rosu. Stii, parea o farama de real, ca un fir de adevar ce ai vrea sa aiba continuitate.

Eram tot asa ca acum... nerabdatoare, sa sper sa imi vei atinge umarul gol. Si ai facut-o, intr-un fel desprins dintr-o carte cu povesti, a mea. Sau a ta? Sigur a noastra. Mi-ai sarutat pielea si in intunericul acela, am putut distinge un contur perfect. Ti-am privit ochiul prin aerul opac.. si am vrut sa iti soptesc "mai poti face asta odata? vreau sa iti simt iar conturul."... Dar nu am apucat. Mi-ai strivit glasul cu buzele tale, dar nu ma doare. Si nici nu imi displace acea apasare dulce de mireasma si fantezie. Te strag in brate si incaperea devine mica, ma strage si imi apasa talpile. Ai palmele fierbinti.. iar miscarile tale frenetice pe spatele meu gol, ma cutremura. imi culci capul pe o perna rece si moale. Extazul se aseaza intr-o clipa la locul lui, iar in jur plutesc vapori de fierbinte. Ajung sa cred ca e o bucata ireala de real..
-Te iubesc!
-Si eu iubire, si eu.
-Eu mai mult...
-Nu spune asta. De fapt.. atinge-mi corpul, si simte cat te iubesc.
Mici soapte de amor se prind intr-un dialog.. SI

Dimineata imi omoara noaptea de dragoste.. realul devine ireal, iar fantezia se pierde printre asternuturi albe. ochii sunt grei, dar zambetul cald imi indeamna simturile sa cuprinda din nou respirariile sacadate. Adorm iar.

Poveste in doi

Simti chestii ce apar asa din senin si iti rascolesc fiecare firicel de par.

Pasesti uneori pe strada si vezi o pereche de ochi ce iti fulgera interiorul. Clipele se scurg in defavoarea ta si zumzetul unui fluture te face sa uiti de ochiul zmeului ce nu are loc in palat. zilele trec si uiti cu desavarsire acea culoare. Dar, ca de obicei, iti rascolesti intreaga imparatie cand te impiedici de necunoscut si iti dai seama ca il cunosti.

Pune-te in locul fluturelui si zambeste tu daca altii nu pot, cumpara-ti o lacrima de argint si imbraca-ti sufletul in dulceata de capsuni. Apoi vei jura, in agonia ce te incearca, faptul ca nu vei mai asculta de sunetele bete ce ti se misca prin cap.

Tastele acum gem sub degetele amortite, dar nu le scapi de durere.

Iti strigi in cutia cu lucruri de facut, ca nu vei mai fi doar o papusa adormita si limitele extazului nu vor mai exista.

Dimineta... firul s-a rupt si incerci iar sa rezisti ritmului haotic. Cand va veni oare sfarasitul sfarsitului ca sa continuam povestea noastra in doi.?

*Nu, nu se refera deloc la tine!*

Taci!

Eu...
Sunt ca o busola veche si prafuita, m-am ratacit pe drumul de intoarcere in viata reala. doar un alt chip ce priveste in departari si spera ca viitorul va veni galopand. Sunt o alta Eu, ce inca isi musca seva de pe buze si iti scrie in speranta ca o sa bagi la cap ca nu esti perfect.

Tu...
Esti o banca acolo, in acele departari, pe care candva mi-am odihnit privirea. ca o salcie tremuranda pe langa care nu imi mai doresc sa trec. Esti doar timpul ce sta in loc, insa nu iti dai seama. Te las in urma si imi culc pasii pe iarba umeda. Esti un Tu vechi pe care nu imi doresc sa il mai tin intre degete.

Noi...
ca doua clipe impreunate in asfintit, dar niciodata impreuna. Suntem doua fire de nisip despartite de un val de nemultumiri. Hai sa uitam ce a fost si sa zburam fara lacrimi pe obraji. Am lasat de mult Tu-ul tau rece si Eu-ul meu singur.
Am trecut peste tine si nu, nu ma mai doare.

Acum...
Zambesc printre randuri si tot ceea ce tu ai reprezentat candva, e sters. Praful risipit in aer a fost aspirat de secunda si nici macar ticaitul monoton al ceasului nu mai inseamna mare lucru. Clipa dupa clipa se scurge tot, si nu mai ramane decat nisipul umed, care in bataia soarelui se va usca. Asa ca taci, imi este atat de bine.

EUL

Departare...
Ma ratacesc in delir,
Ameteala imi fura un suflu,
Imi tin eul in lanturi,
Inlatur
Tot ce ma aude
Incep sa scriu poeme
Surde.
Am iarasi talpa goala
si fantezia mea suspina,
As vrea, sa pasesc iara...
Hai vino!

Departe de noi

Imi inghit acel gust de dimineata cand ma trezesc si simt parca dulceata buzelor tale. Imi miros cele doua degete pe care le-am trecut prin parul tau de atatea ori si simt... hmm parfumul ala pe care niciodata nu ai vrut sa mi-l dezvalui dar care acum stiu ca valoreaza cat un vis ingramadit acolo in cutiuta mea. renunt la agonia cu care m-am trezit in dimineata asta si sterg acea urma de lacrima ce a curs atunci cand mi-am tras valul in care era infasurat ochiul meu. Acel soare bland ce incuviinta la geam vroia sa imi mangaie privirea. El insa nu stia ca a cazut si ultima picatura de glas, iar sinfonia pe care obisnuiam sa o cantam in doi este aruncata in sertarul de la birou. Acolo mi-am pierdut si dorinta cu care paseam inainte. Este o alta dimineata in care ma trezesc cu buclele rebele si pe care incerc a mi le stapani jumatate de ceas. Revin la lumea reala, mananc un Raffaelo, dar... si el imi aminteste de acel V, o litera franta perfect si care se sfarsea in infinit. Inchid ochii si fortat nu ma mai gandesc la tine. Imi strang pumnii si te las acolo, sa levitezi. Acum plec. Sunt imbracat in vechea ta camasa alba si pe degete simt picurul tau. Praful este risipit de mult in aer. A trecut un an... un an de lacrimi dar si de fericire si multe zambete. As vrea sa te iau si pe tine in mugurul de cristal insa respiratia iti este intrerupta de << o "cineva" >>. la pieptul tau a adormit un alt miros. Ma asez pe banca de la capatul lumii, intre petalele unei gingase flori si raul ce si-a propus sa imi culeaga fiecare steluta argintata ce se naste in coltul ochiului. Luciditatea acelei priviri ma va urmari si dincolo de hotarele acelei lumi in care ma aflam eu. Astept si acum sa mai treci pe langa bancuta oe care ne-am sarutat de atatea ori. dar pasul tau acum, este in doi si NU, nu mai pot spera ca vei veni inapoi. Sunt departe!

Esti puternic!

Te privesti in oglinda pret de cateva secunde si te intrebi de unde ochii aceea tristi si goi. Iti atingi obrazul si te vezi precum un clovn care atrage numai rasete si aduna lacrimi. Pasesti in fiecare seara pe aceeasi scena. Podeaua scartaie sub pasii tai grei si obositi. Stragi cu putere din dinti si iti promiti tie insuti ca vei fi puternic si vei reusi inca odata. Lumina se aprinde si esti constient ca a inceput un alt act ...o alta piesa de teatru, cu multe masti. Iti ascunzi privirea trista din oglinda si ignori rasetele din sala. Incerci sa iti incurajezi fiecare pas pentru ca stii ca dincolo de tristete este un zambet. Acolo, in cel mai intunecat colt din sala, te asteapta cei care te iubesc si au incredere in tine. Esti sigur ca ai puterea sa treci peste si sa nu mai privesti niciodata in urma cu lacrimi pe obraji. Insa continui sa vezi fericirea ce a trecut pe langa tine. Si-a lasat urma in palma ta si a plecat. Iti culegi genele cazute si nu vei mai simti nicicand ceea ce doar atunci ai simtit. Iti faci actul si starnesti atata rasete. Esti mandru ca ai reusit sa pictezi celor din jur zambete pe chipuri. Faci o plecaciune si pasesti cu alt aer si incredere acum ca totul s-a terminat. te pregatesti pentru ceea ce va venii. Hai, esti puternic si am incredere in tine!

Imperfect

Te ascult in miez de noapte sau in fiecare clipa de taina ce sufletul mi-o da, dar nu iti aud glasul dulce si nici te iubesc-ul tau nu mai imi susura la ureche. Am privit lumina ce rasare imperfecta pe chipul stelei si nu ti-am zarit negura ochilor. Iar tu, precum o mireasma salbatica, ai iesit din sticluluta ce te tinea in viata mea. Vocea imi suna apasator in ureche si ticaitul ceasului imi presara cuvinte. Nu pot zbura cenusa ce ai presarat-o in parul meu si nici cea de pe buze nu o pot face sa dispara. Mi-ai crapat irisul frumos conturat, mi-ai desenat o bucata de inima, ca mai apoi sa o stergi. Imi ating chipul fin si rece, iar cuvintele incep a mi se rostogoli la fel ca lumina ce aluneca pe panza cerului, imperfecta. Fortele nu se gasesc aici, nici urma de curaj, poate doar agonie. Ai parasit gradina ce ma inconjoara, iar acum, nu te mai stiu. Nu te cunosc...si nici nu te voi mai lasa vreodata sa imi plantezi ghiocei. Ma sprijin de trandafirul ce ar vrea sa ma mangaie insa tepii lui ma ranesc. Imi asez picioarele langa o narcisa...si genele imi contureaza o alta poveste din care tu, gradinarule, ai disparut. Ai fost umbra ce m-a facut sa pasesc spre disperare, si plecarea ta acum, imi face bine. Uita-mi maroul din ochi si mierea de pe buze, renunta la clipele dulci si puful din par si da-mi drumul. Aseaza-te cu capul pe intuneric si acolo vei ramane...in perfectiunea ta imperfecta.

Colt de nebunie

Cu ochiul deschis si bratele tremurande atinge clanta rece. Ii este teama acum ca simte fiorul de odinioara. Deschide usa si un sunet ii atinge timpanul apoi se pierde ca un ecou in camera goala. Sfioasa ...cuteaza sa patrunda in incapere. Draperiile de un alb murdar sunt trase, doar doar intr-un loc, undeva acolo reusind lumina sa patrunda in coltul ei de nebunie. Pe jos doar carti...aruncate...asa cum ea, candva le-a lasat. Jucariile nu mai sunt demult acolo...si nici copilaria ei nu mai se mai ascunde ca alta data in scoica de cristal ce isi gasea locul pe biroul prafuit. Acolo nu sunt decat versurile pe care in naivitatea de odinioara le-a scris dar care incep incet incet sa se stearga. Pe pat zace vechiul ei jurnal... ce pastreaza in el lacrimile varsate de dor...acum doar il priveste cu nostalgie...fiindu-i teama sa le smulga dintre filele trecutului. Se asaza incet pe pat, cu teama cu care a si patruns in acel loc care candva ii aducea zambetul pe buze, era... « Acasa » . Trage aer in piept, si simte mirosul amintirilor ce nu a reusit sa si le scoata din minte. Zareste pe jos o foaie...o ridica incet si inima ii tremura. Stie ce este scris acolo, insa nu ezita si... citeste. Priveste toate acele cuvinte de iubire cu un colt de suflet... si in ochi ii apar lacrimile ce le credea pierdute. Se opreste si ramane nemiscata clipe la rand...nu isi da seama ca timpul trece. Retraieste fiecare moment, fiecare litera scrisa. Adulmeca mirosul vorbelor de dor...simte parfumul cuvintelor ce ii mangaie irisul. Strange la piept acea bucata de hartie ... nevrand sa mai ii dea drumul niciodata. Dar...linistea camerei este bruiata de buzele ei ce se misca fenetic... « nu trebuia niciodata sa vin aici...a fost o nebunie sa privesc iar in trecut... imi este dor » .

Spre nicaieri

Posomorata si cu nori asezati pe fruntea-mi rece... cu picaturi de ploaie pe buze si parul rascolit de vant, alerg. Privirea imi este trista si uitata undeva acolo... in iarna. Ma urc in primul taxi si incerc a-mi aduna buclele din vant. Bratele imi tremura de atatea ganduri si ... nu le mai pot duce. Ma priveste nedumerit si ochii ii sunt atintiti asupra celor trei fulgi de pe geana de sus. "Unde vrei sa te duc?" Glasul lui a sunat atat de ... altfel. Incerc sa ii simt cuvintele calde, sa deslusesc linistea vorbelor lui. "Nu stiu, doar du-ma undeva". M-a privit iar cu chipul intrebator, dar zambetul din coltul gurii imi salveaza lacrima ce sta sa curga. Am plecat la drum. Atat de intuneric afara si eu... sigura, cu fulgii ce incearca sa reziste vantului. Drumul se arata atat de pustiu si lung...iar eu ma simt atat de neajutorata si imi doresc linistea vazduhului. Admir infinitatea orizontului si... desi este acoperit de intuneric, pot deslusi puritatea acelor intinderi. Imi iau ochii de la geam si pierd imaginea perfectiunii. Il privesc iar pe cel ce ma ajuta sa ajung unde imi doresc. Este la fel de nepasator si linistit... cu gandul limpede si fara lacrimi pe obraji. Ma sterg si zaresc iar pe geam... orizontul. "Gata, stiu unde vreau sa ma duci... Du-ma spre NICAIERI"

Fara nume

O voce rasuna in interiorul meu "nu iti fie teama"... Respir aerul rece si pur, dar fumul tau imi ineaca simturile. Ma trezesc din visare si cred k imi e bine... Clipesc nepasator si nu vreau sa ma condamni... nu are rost. Imi desprind parul si il las sa cada ciufulit pe umeri. Imi trag pe mine pijamalele cu broaste si dungi, sorb din ceasca plina cu ciocolata calda si nu vreau sa sterg picatura ce mi se rostogoleste pe gat. Privesc la desenele animate ce se arata la televizor, nemachiata si cu o singura soseta rupta in piciorul stang... dar sunt EU si imi e bine. Vreau sa cred ca maine va fi mai bine, ca ploaia din interiorul meu va sta... vreau sa nu incetez sa cred in finaluri fericite... si sa cred k intr-o zi imi vei zambi iar... Nu imi e teama :)

Dialog

-De ce?
-Pentru ca numai am cum!
-De ce?
-Aripile mele s-au topit, iar eu m-am prabusit in ochii tai.
-Ce inseamna asta?
-Inseamna ca am devenit TU, un TU ce numai poate fi asa.
-Dar cum?
-Un calator fara picioare, un drumet ce nu stie pe ce drum a pasit.
-Si ce-i cu asta?
-Nu ma intreba, nu stiu sa iti raspund.
-Dar ce stii?
-Ca tot ce ete in jur plange si ca soarele a apus.
-Dar tu de ce plangi?
-Pentru ca esenta din mine s-a pierdut...
-De ce?
-Pentru ca am iubit, dar vantul mi-a furat fericirea.
-Fericita? Cand?
-Candva, atunci cand clipa era eternitate.
-Nu se poate asa ceva.
-Ba da.
-Cand?
-Atunci cand iubesti.
-Tu... iubesti?
-DA.

stropi de Ciocolata calda

Degetele mici pastreaza caldura unui nor. Crengi de brad deasupra capului si sunt iar incaltata cu vechea ta pereche de bocanci. Sireturile imbarligate, sunt murdare acum de, dezamagirea ce s-a scurs de pe unghii. Cu picioarele stranse, imi adun camasa rupta de pe florile tale si ma cufund in puful meu de praf. Iti desparti buzele si arunci peste mine o intrebare, daca imi e bine. Parca in visare, cu un zambet murdar de picatura de ciocolata calda ce mi s-a prelins pe buze, incerc a ma ridica. Acum camasa pare mult mai sifonata si bocancii parca din ce in ce mai mari. Ma apropii de fantoma ce pare sa stea in fata mea, atat de nepasatoare si cu o expresie ce ma duce cu gandul, la spuma de ciocolata pe care doar ce am sorbit-o. Iti privesc bluza cea noua si incaltarile in care straluceste trecerea timpului. Buzele vor sa se deschida sa iti sopteasca raspunsul intrebarii dar... sorb iar din cana mea cu ciocolata calda, parca e mai buna acum cand... ceasul a batut iar, mai repede, apasator si cu stropi de roua. Incetez sa iti mai privesc incaltarile si picatura de seva ce iti inunda tampla. Imi adun toate frunzele ce au cazut pe picioarele mele si reusesc sa iti raspund: "Nu imi e bine."

Atat de mica...

Cutremur o dorinta si praful se asterne involuntar pe masa. O carte mica si uitata de timp nu mai are putere sa citeasca ceea ce altii au scris. Cu fiecare pagina ingalbenita de palma zilelor ce au trecut, e sleita de puteri si parca ii e din ce in ce mai greu. Ar vrea sa poata sa se deschida la prima pagina cand era atat de vie si plina de culoare... sa zambeasca. Dar vremurile acelea au trecut, si nu mai poate da pagina inapoi ci doar sa priveasca inainte. Sa vada cum cu fiecare clipa ii este furata o suflare. Cuvintele insirate candva pe hartie, acum sunt greu de citit si parca... ii e dor. Nu de un cuvant nou, nu de cateva randuri citite de altcineva decat ea, ci doar de ajutorul de a mai da o foaie. Se scurg din ce in ce mai greu gandurile ei. Incet, incet copertele se inchid, varsa un ultim cuvant si ar putea spune ca nu va uita... si cuvintele vor ramane mereu undeva acolo, pe filele inimii ei. Dar e atat de mica...

Curcubeul anotimpurilor

Fulgi sclipitori au impanzit orasul si intuneric. O urma fantastica de praf de luna si ceea ce simte devine vizibil. Transparenta cuvintelor ei a disparut odata cu prima atingere a buzelor. Incearca sa atace fiecare cuvant dar devine prea greu. Inima pastreaza urma atigerilor lui si cerul incepe si se desira. Il iubeste. Rasaritul soarelui trezeste picatura de parfum ce imi coloreaza tampla si vizez. A venit primavara si ghiocelul abia iesit de sub patura de nea imi clincaie la ureche. Fiecare fir de iarba ce devine verde ii arata ca il iubeste iar si iar... si iar. A tecut si primavara dar picatura de ploaie de pe buza lui de jos nu pare sa fi disparut. Il saruta asa cum nu a mai facut-o niciodata si parul se impleteste cu iubirea lor. Abisul este sfaramat de prima raza de soare a verii, primul zambet al soarelui ce incearca sa o incalzeasca, sa nu ii mai fie frig si totusi nu ii este, Il strange in brate si tremura. Vara o paraseste, paseste pe langa ea cu pas grabit, lasand loc toamnei sa ii intre in suflet. Cu fiecare frunza ce cade, ea il iubeste din ce in ce mai mult. Si-au pictat lumea in creionul ce sta sa cada de pe genele lui. Toamna a trecut. A revenit anotimpul lor, Anotimpul in care din Ea si El au devenit un intreg. O singura inima ce bate in doua trupuri. Il iubeste mai mult si mai mult cu fiecare anotimp. Te iubesc Bub

Pentru tine ...

Hei, asculta ceasul din perete cum ticaie. Il privesc pentru o clipa si in secunda urmatoare ai 15 ani. Vreau sa scriu despre prietenie, "o iubire pe care ne-o inchipuim ca o traiesc doar ingerii". Intr-un timp atat de scurt am reusit sa cladim o prietenie atat de frumoasa. Ce melodie crezi ca ascult in momentul asta? Ai ghicit... Because you loved me. Esti genul de persoana ce stie sa asculte, sa mangaie cu o vorba buna, sa fie... EA. M-ai ascultat atunci cand am avut nevoie, ai avut incredere in mine ca pot si nu vreau sa te dezamagesc. De cand te-am vazut si am vorbit prima data am stiut ca voi avea pe cine sa ma bazez la nevoie. Stim sa radem impreuna, sa ne incurajam reciproc, sa fim noi atat cu defecte cat si calitati. Vreau sa te ajut sa ai incredere in tine, sa nu iti fie teama sa incerci pentru ca noi, cei care suntem langa tine (macar cu sufletul) avem siguranta ca poti. Zambesc atunci cand imi amintesc de fapt cum a inceput totul. Se numeste Stardoll... NU stiu ce va fi, dar stiu ca o asa prietenie nu pot pierde. Acum ai crescut parca peste noapte. Vremea a trecut si ai ajuns, sa te maturizezi poate fara sa vrei, dar e bine. Zambesti... sau poate mai mult decat atat, razi cu gura pana la urechi si esti o fericita in comparatie cu cei care nu pot face asta. Acum... cred ca ti-ai dat seama ca acest post iti este dedicat (Deea), pentru ca vreau sa iti urez un sincer La multi ani (LMA). Love you!

Imagineaza-ti

Stau.. ma uit.. zambesc.. timpul trece.. ma plictisesc.. mi se face dor.. vreau. Cer malefic.. scantei si priviri indraznete. Unduiri in ritmul muzicii si luna vegheaza asupra noastra. Palme firbinti si praf de stele in par, simtim muzica si o lasam sa pluteasca. Buzele noastre se ating umed.. dulce. O rasuflare fierbinte si poate un inceput de poveste devine alb. Praf din creionul colorat ce-l tii intre dinti se presare si incep sa simt intunericul. Curg gene si incep a clipii greu si obosit. Tu iar ma stragi la pieptul tau si imi saruti buzele ca doua felii de mar muscate. Degetele imi palpaie pe spatele tau si te strang.. la ureche o soapta dulce si ai aruncat peste mine infinitul. Fiorul ne zburda prin corp si continuam sa fim UNUL desi dansul s-a terminat de mult.

Ai facut? Iubesti?

Ai simtit vreodata ca un sentiment ce ti-a pasit in suflet nu mai are loc? Ai crezut vreodata ca ai putea iubi o simpla pereche de ochi sau poate doar un zambet? Ai vrut vreodata sa urli de fericire incat orice tristete sa se crape? Ai cantat vreodata doar ca sa te auda acel cineva, iar acel cineva nu a vrut sa te asculte? Ai privit vreodata luna si ti-ai imaginat ca dansezi cu persoana iubita la lumina ei? Ai varsat vreodata lacrimi pentru simplul fapt ca esti prea fericit? Ai stranutat vreodata pentru ca parfumul lui ti-a gadilat nasul? Ai prins vreodata un fulg doar ca sa ii simti racoarea
si ai simtit atingerea lui? Ai privit vreodata ceasul doar ca sa numeri cate secunde esti departe de el? Ai facut oare toate aste?