luni, 28 decembrie 2009

Ochii de sticla

Sunt ca intr-o bula de aer... de ceata. Vreau sa pot spune nu, sa stig… sa urlu. Alerg departe… fug de realitate si incerc sa impletesc regrete. Privesc trecutul si puntea ce s-a creat peste sentimente, am fost naiva. Vreau sa ating intunericul dar imi trece printre degete si raman cu mana goala. Privirea ta ma cutremura… apoi ating pamantul cu miile de rugaminti, dorinte… numeroasele lacrimi ce le-am varsat in genunchi. Acum…cu ei zgariati de atatea bucatele de inima ma ridic si iar iti privesc ochii de sticla. Ma doare.

joi, 24 decembrie 2009

Draga mosule...

Asa cum oricine isi doreste un cadou sub, brad… sau ca un sentiment de fericire, multumire sau poate doar liniste sa ii cuprinda… asa imi doresc si eu ceva. Da… am multe lucruri la care unii doar ravnesc…si totusi nu cred ca apreciez indeajuns asta. Recunosc… stiu. Si totusi nimeni nu are totul. Sau poate exista cineva, undeva … care are strictul necesar… dar e fericit si simte ca nu are nevoie de nimic mai mult. Acum vreau ceva doar pentru mine… doar al meu, de fapt poate ca nu ar trebui sa vreau asta, sau sigur nici macar tu nu imi vei putea aduce, mosule. Vreau acel ceva … care candva ma facea sa zambesc doar pe mine… care imi facea ochii sa straluceasca, care ma infiora cu o simpla atingere. Dar nici o magie nu ar putea sa dea timpul inapoi… dar poate ca o magie ar putea face asta… o magie reusita, facuta de acel cineva special. Si totusi uite un alt lucru imposibil. Dar imi mai doresc ceva. Vreau sa fiu iar copil mosule… sa ma trezesc in dimineata de craciun, sa alerg desculta si cu parul valvoi la brad, unde sa vad o multime de cutii si cutiute pline cu jucari. Apoi cu fericire in glas, sa strig in toata casa ca ai venit. As vrea sa pot zambi iar asa cum o faceam cand eram mica, sa o pot face asta cu toata gura.. nimic sa nu-l umbreasca. Da mosule… iar mi-au dat lacrimile in locul zambetul ce ar trebui sa il schitez dar… Stai linistit ca mi le voi sterge si voi incerca sa clipesc. Si sa stii ca nu ma supar pe tine daca nu imi vei aduce ceea ce mi-am dorit… si iti promit ca voi incerca sa zambesc, pentru tine.

vineri, 18 decembrie 2009

Dreamer...


Ma privesc in oglinda... si o lacrima se naste iar in ochii mei. Pentru a nu stiu cata oara vars lacrimi de tristete... pentru tine. Dar poate ar trebui sa ma trezesc odata la realitate. Nu sunt o printesa, nu este un basm sau o poveste cu happy ending.... este realitatea. Am crezut in tine... in, noi... Am zambit si am preferat sa cred in imaginatie, am continuat sa fiu visatoare si atunci cand era cel mai bine sa clipesc si sa vad lucrurile asa cum sunt. Trebuia sa renunt la tine atunci cand am putut sau cand era bine sa o fac, inainte ca tu sa renunti la mine. Acum e mult prea tarziu, Zambesc amar... oftez, pastrez in mine tristetea, imi intorc privirea ca si cand nu te-am vazut si plec. Tu... ea... Tarziu pentru Noi. Am fost naiva si acum... it's too late.

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Craciun


Stelute argintii ar fi trebuit sa imbrace deja orasul, sau poate doar masinile de pe strada, ori parul meu. Dar nu am iesit inca din casa ca fulgii sa ma atinga. Un sentiment ne incearca perioada asta. In ciuda frigului de afara ce ne inroseste nasul sau peisajul trist ce se arata la geam, sufletul ne este cald. Bucuria interioara ne incalzeste. Zambim pentru orice nimic, dar si pentru lucrurile importante. Admiram bradutul di sufragerie ce frumos l-am impodobit alaturi de mama... ne amintim colindele din fata focului sau prietena cea mai buna cum ne scoate intr-o nopate geroasa la colindat. Inca nu am uitat Mos Craciunul nostru in varianta disco sau colindele pe care le-am invatat la cor. In coltul gurii un alt zambet. Vreau sa ne tinem de mana luna asta si sa zambim impreuna. Admir miile de beculete de pe strada, te strang de mana... esti rece, te sarut si buzele ne ingheata. Visam.


PS: Macar asa sa te am ... Visand. Te iubesc.

miercuri, 9 decembrie 2009

Umbrela


Picaturi grele bat in geamul de la dormitor. Ea, cu sufletul greu isi aseaza capul pe, perna. Uimitor, se trezeste in mijlocul jocului picaturilor de ploaie. Stropi mici ii uda parul, bucle negre ii imbraca umerii...ofteaza. E frig... ii este teama. O lacrima ii incolteste, isi simte respiratia rece, buzele umede si obrajii inghetati. Paseste prin patura de ploaie, ridica ochii spre cer si incerca sa desluseasca enigma stelelor ce au impanzit bolta cereasca. Dar e greu si isi pleaca privirea. Genele ude incearca sa clipeasca. "Da!". Aude o voce in spatele ei, o striga, ii stie numele dar de unde? O mana calda o atinge si se-nfioara de sentimentul ce il trezeste in ea. "Vrei sa stai sub umbrela? Ploua, vei raci." Cu o voce tremuranda, emotionata, raspunde un sfios "Da". Erau ei... ochii de care candva a fost indragostita. Hmm candva?... A fost mereu indragostita de ochii lui verzi si totusi a ascuns asta. Dar, nu mai poate...sufletul ii zburda. Fara sa mai poata spuna ceva, se aseaza sub umbrela si pornesc impreuna. Acum nu ii mai este frig...e langa el si... ii e bine. Picioarele ii tremura si se opreste pentru o secunda. Atunci el o strange de mana, ii zambeste frumos si ea pluteste. O ia in brate si buzele lui le ating pe ale ei dar... ca o sageata realitatea intervine... se trezeste iar pe, perna. Ploaia bate in geam, parul il are uscat si prins in coada. Ochii verzi, mainile calde, umbrela...totul a disparut. Dar emotia si semtimentele pentru el sunt mai puternice ca oricand. Realitatea este dura... si se pare ca fara el. Acum, doar viseaza.

miercuri, 2 decembrie 2009

Profund...

Iubesc a noptii adiere
si calda-mbratisare.
suspinul dureros
din despartirile tarzii,
un strop de bunatate
intr-un imens haotic,
iar lacrimile dese
ce curg fara sa sti.
Iubesc tacerea vie
ascunsa-n ochii tai
parfumul fericirii
cand suntem amandoi
si glasul ce sopteste
a dragostei chemare
sfarseste totul intr-o
imensa departare.