marți, 26 ianuarie 2010

stropi de Ciocolata calda

Degetele mici pastreaza caldura unui nor. Crengi de brad deasupra capului si sunt iar incaltata cu vechea ta pereche de bocanci. Sireturile imbarligate, sunt murdare acum de, dezamagirea ce s-a scurs de pe unghii. Cu picioarele stranse, imi adun camasa rupta de pe florile tale si ma cufund in puful meu de praf. Iti desparti buzele si arunci peste mine o intrebare, daca imi e bine. Parca in visare, cu un zambet murdar de picatura de ciocolata calda ce mi s-a prelins pe buze, incerc a ma ridica. Acum camasa pare mult mai sifonata si bocancii parca din ce in ce mai mari. Ma apropii de fantoma ce pare sa stea in fata mea, atat de nepasatoare si cu o expresie ce ma duce cu gandul, la spuma de ciocolata pe care doar ce am sorbit-o. Iti privesc bluza cea noua si incaltarile in care straluceste trecerea timpului. Buzele vor sa se deschida sa iti sopteasca raspunsul intrebarii dar... sorb iar din cana mea cu ciocolata calda, parca e mai buna acum cand... ceasul a batut iar, mai repede, apasator si cu stropi de roua. Incetez sa iti mai privesc incaltarile si picatura de seva ce iti inunda tampla. Imi adun toate frunzele ce au cazut pe picioarele mele si reusesc sa iti raspund: "Nu imi e bine."

luni, 25 ianuarie 2010

Atat de mica...

Cutremur o dorinta si praful se asterne involuntar pe masa. O carte mica si uitata de timp nu mai are putere sa citeasca ceea ce altii au scris. Cu fiecare pagina ingalbenita de palma zilelor ce au trecut, e sleita de puteri si parca ii e din ce in ce mai greu. Ar vrea sa poata sa se deschida la prima pagina cand era atat de vie si plina de culoare... sa zambeasca. Dar vremurile acelea au trecut, si nu mai poate da pagina inapoi ci doar sa priveasca inainte. Sa vada cum cu fiecare clipa ii este furata o suflare. Cuvintele insirate candva pe hartie, acum sunt greu de citit si parca... ii e dor. Nu de un cuvant nou, nu de cateva randuri citite de altcineva decat ea, ci doar de ajutorul de a mai da o foaie. Se scurg din ce in ce mai greu gandurile ei. Incet, incet copertele se inchid, varsa un ultim cuvant si ar putea spune ca nu va uita... si cuvintele vor ramane mereu undeva acolo, pe filele inimii ei. Dar e atat de mica...

luni, 18 ianuarie 2010

Curcubeul anotimpurilor

Fulgi sclipitori au impanzit orasul si intuneric. O urma fantastica de praf de luna si ceea ce simte devine vizibil. Transparenta cuvintelor ei a disparut odata cu prima atingere a buzelor. Incearca sa atace fiecare cuvant dar devine prea greu. Inima pastreaza urma atigerilor lui si cerul incepe si se desira. Il iubeste. Rasaritul soarelui trezeste picatura de parfum ce imi coloreaza tampla si vizez. A venit primavara si ghiocelul abia iesit de sub patura de nea imi clincaie la ureche. Fiecare fir de iarba ce devine verde ii arata ca il iubeste iar si iar... si iar. A tecut si primavara dar picatura de ploaie de pe buza lui de jos nu pare sa fi disparut. Il saruta asa cum nu a mai facut-o niciodata si parul se impleteste cu iubirea lor. Abisul este sfaramat de prima raza de soare a verii, primul zambet al soarelui ce incearca sa o incalzeasca, sa nu ii mai fie frig si totusi nu ii este, Il strange in brate si tremura. Vara o paraseste, paseste pe langa ea cu pas grabit, lasand loc toamnei sa ii intre in suflet. Cu fiecare frunza ce cade, ea il iubeste din ce in ce mai mult. Si-au pictat lumea in creionul ce sta sa cada de pe genele lui. Toamna a trecut. A revenit anotimpul lor, Anotimpul in care din Ea si El au devenit un intreg. O singura inima ce bate in doua trupuri. Il iubeste mai mult si mai mult cu fiecare anotimp. Te iubesc Bub

miercuri, 13 ianuarie 2010

Pentru tine ...


Hei, asculta ceasul din perete cum ticaie. Il privesc pentru o clipa si in secunda urmatoare ai 15 ani. Vreau sa scriu despre prietenie, "o iubire pe care ne-o inchipuim ca o traiesc doar ingerii". Intr-un timp atat de scurt am reusit sa cladim o prietenie atat de frumoasa. Ce melodie crezi ca ascult in momentul asta? Ai ghicit... Because you loved me. Esti genul de persoana ce stie sa asculte, sa mangaie cu o vorba buna, sa fie... EA. M-ai ascultat atunci cand am avut nevoie, ai avut incredere in mine ca pot si nu vreau sa te dezamagesc. De cand te-am vazut si am vorbit prima data am stiut ca voi avea pe cine sa ma bazez la nevoie. Stim sa radem impreuna, sa ne incurajam reciproc, sa fim noi atat cu defecte cat si calitati. Vreau sa te ajut sa ai incredere in tine, sa nu iti fie teama sa incerci pentru ca noi, cei care suntem langa tine (macar cu sufletul) avem siguranta ca poti. Zambesc atunci cand imi amintesc de fapt cum a inceput totul. Se numeste Stardoll... NU stiu ce va fi, dar stiu ca o asa prietenie nu pot pierde. Acum ai crescut parca peste noapte. Vremea a trecut si ai ajuns, sa te maturizezi poate fara sa vrei, dar e bine. Zambesti... sau poate mai mult decat atat, razi cu gura pana la urechi si esti o fericita in comparatie cu cei care nu pot face asta. Acum... cred ca ti-ai dat seama ca acest post iti este dedicat (Deea), pentru ca vreau sa iti urez un sincer La multi ani (LMA). Love you!

vineri, 8 ianuarie 2010

Imagineaza-ti


Stau.. ma uit.. zambesc.. timpul trece.. ma plictisesc.. mi se face dor.. vreau. Cer malefic.. scantei si priviri indraznete. Unduiri in ritmul muzicii si luna vegheaza asupra noastra. Palme firbinti si praf de stele in par, simtim muzica si o lasam sa pluteasca. Buzele noastre se ating umed.. dulce. O rasuflare fierbinte si poate un inceput de poveste devine alb. Praf din creionul colorat ce-l tii intre dinti se presare si incep sa simt intunericul. Curg gene si incep a clipii greu si obosit. Tu iar ma stragi la pieptul tau si imi saruti buzele ca doua felii de mar muscate. Degetele imi palpaie pe spatele tau si te strang.. la ureche o soapta dulce si ai aruncat peste mine infinitul. Fiorul ne zburda prin corp si continuam sa fim UNUL desi dansul s-a terminat de mult.

marți, 5 ianuarie 2010

Ai facut? Iubesti?


Ai simtit vreodata ca un sentiment ce ti-a pasit in suflet nu mai are loc? Ai crezut vreodata ca ai putea iubi o simpla pereche de ochi sau poate doar un zambet? Ai vrut vreodata sa urli de fericire incat orice tristete sa se crape? Ai cantat vreodata doar ca sa te auda acel cineva, iar acel cineva nu a vrut sa te asculte? Ai privit vreodata luna si ti-ai imaginat ca dansezi cu persoana iubita la lumina ei? Ai varsat vreodata lacrimi pentru simplul fapt ca esti prea fericit? Ai stranutat vreodata pentru ca parfumul lui ti-a gadilat nasul? Ai prins vreodata un fulg doar ca sa ii simti racoarea
si ai simtit atingerea lui? Ai privit vreodata ceasul doar ca sa numeri cate secunde esti departe de el? Ai facut oare toate aste?