vineri, 30 aprilie 2010

EUL


Departare...
Ma ratacesc in delir,
Ameteala imi fura un suflu,
Imi tin eul in lanturi,
Inlatur
Tot ce ma aude
Incep sa scriu poeme
Surde.
Am iarasi talpa goala
si fantezia mea suspina,
As vrea, sa pasesc iara...
Hai vino!

luni, 26 aprilie 2010

Departe de noi


Imi inghit acel gust de dimineata cand ma trezesc si simt parca dulceata buzelor tale. Imi miros cele doua degete pe care le-am trecut prin parul tau de atatea ori si simt... hmm parfumul ala pe care niciodata nu ai vrut sa mi-l dezvalui dar care acum stiu ca valoreaza cat un vis ingramadit acolo in cutiuta mea. renunt la agonia cu care m-am trezit in dimineata asta si sterg acea urma de lacrima ce a curs atunci cand mi-am tras valul in care era infasurat ochiul meu. Acel soare bland ce incuviinta la geam vroia sa imi mangaie privirea. El insa nu stia ca a cazut si ultima picatura de glas, iar sinfonia pe care obisnuiam sa o cantam in doi este aruncata in sertarul de la birou. Acolo mi-am pierdut si dorinta cu care paseam inainte. Este o alta dimineata in care ma trezesc cu buclele rebele si pe care incerc a mi le stapani jumatate de ceas. Revin la lumea reala, mananc un Raffaelo, dar... si el imi aminteste de acel V, o litera franta perfect si care se sfarsea in infinit. Inchid ochii si fortat nu ma mai gandesc la tine. Imi strang pumnii si te las acolo, sa levitezi. Acum plec. Sunt imbracat in vechea ta camasa alba si pe degete simt picurul tau. Praful este risipit de mult in aer. A trecut un an... un an de lacrimi dar si de fericire si multe zambete. As vrea sa te iau si pe tine in mugurul de cristal insa respiratia iti este intrerupta de << o "cineva" >>. la pieptul tau a adormit un alt miros. Ma asez pe banca de la capatul lumii, intre petalele unei gingase flori si raul ce si-a propus sa imi culeaga fiecare steluta argintata ce se naste in coltul ochiului. Luciditatea acelei priviri ma va urmari si dincolo de hotarele acelei lumi in care ma aflam eu. Astept si acum sa mai treci pe langa bancuta oe care ne-am sarutat de atatea ori. dar pasul tau acum, este in doi si NU, nu mai pot spera ca vei veni inapoi. Sunt departe!

vineri, 23 aprilie 2010

Esti puternic!


Te privesti in oglinda pret de cateva secunde si te intrebi de unde ochii aceea tristi si goi. Iti atingi obrazul si te vezi precum un clovn care atrage numai rasete si aduna lacrimi. Pasesti in fiecare seara pe aceeasi scena. Podeaua scartaie sub pasii tai grei si obositi. Stragi cu putere din dinti si iti promiti tie insuti ca vei fi puternic si vei reusi inca odata. Lumina se aprinde si esti constient ca a inceput un alt act ...o alta piesa de teatru, cu multe masti. Iti ascunzi privirea trista din oglinda si ignori rasetele din sala. Incerci sa iti incurajezi fiecare pas pentru ca stii ca dincolo de tristete este un zambet. Acolo, in cel mai intunecat colt din sala, te asteapta cei care te iubesc si au incredere in tine. Esti sigur ca ai puterea sa treci peste si sa nu mai privesti niciodata in urma cu lacrimi pe obraji. Insa continui sa vezi fericirea ce a trecut pe langa tine. Si-a lasat urma in palma ta si a plecat. Iti culegi genele cazute si nu vei mai simti nicicand ceea ce doar atunci ai simtit. Iti faci actul si starnesti atata rasete. Esti mandru ca ai reusit sa pictezi celor din jur zambete pe chipuri. Faci o plecaciune si pasesti cu alt aer si incredere acum ca totul s-a terminat. te pregatesti pentru ceea ce va venii. Hai, esti puternic si am incredere in tine!

vineri, 2 aprilie 2010

Imperfect


Te ascult in miez de noapte sau in fiecare clipa de taina ce sufletul mi-o da, dar nu iti aud glasul dulce si nici te iubesc-ul tau nu mai imi susura la ureche. Am privit lumina ce rasare imperfecta pe chipul stelei si nu ti-am zarit negura ochilor. Iar tu, precum o mireasma salbatica, ai iesit din sticluluta ce te tinea in viata mea. Vocea imi suna apasator in ureche si ticaitul ceasului imi presara cuvinte. Nu pot zbura cenusa ce ai presarat-o in parul meu si nici cea de pe buze nu o pot face sa dispara. Mi-ai crapat irisul frumos conturat, mi-ai desenat o bucata de inima, ca mai apoi sa o stergi. Imi ating chipul fin si rece, iar cuvintele incep a mi se rostogoli la fel ca lumina ce aluneca pe panza cerului, imperfecta. Fortele nu se gasesc aici, nici urma de curaj, poate doar agonie. Ai parasit gradina ce ma inconjoara, iar acum, nu te mai stiu. Nu te cunosc...si nici nu te voi mai lasa vreodata sa imi plantezi ghiocei. Ma sprijin de trandafirul ce ar vrea sa ma mangaie insa tepii lui ma ranesc. Imi asez picioarele langa o narcisa...si genele imi contureaza o alta poveste din care tu, gradinarule, ai disparut. Ai fost umbra ce m-a facut sa pasesc spre disperare, si plecarea ta acum, imi face bine. Uita-mi maroul din ochi si mierea de pe buze, renunta la clipele dulci si puful din par si da-mi drumul. Aseaza-te cu capul pe intuneric si acolo vei ramane...in perfectiunea ta imperfecta.