Fiecare ne-am pus in viata cel putin odata intrebarea cine sunt eu? Intr-o lume in care mastile predomina si apar la orice pas, nu mai stim cum suntem noi cu adevarat. De multe ori ne-am privit in oglinda, am inceput sa radem fara rost, sa ne strambam aiurea sau sa plangem fara un motim anume. Ne-am privit in ochi si am incercat sa ne dam seama daca asa suntem noi. Eu nu sunt asa. Fac multe lucruri la impuls, exact asa cum simt in momentul respectiv, fara sa imi pese ca mai tarziu pot regreta. Sunt sincera atunci cand cineva merita sa fiu eu cea adevarata si sa imi dau masca jos. In fata celor din jur incerc sa ma mentin puternica, nepasatoare. Incerc sa imi ascund sentimentele, dezamagirile si toate trairile de cei din jur pentru ca te judeca. Chiar daca sunt daramata incerc sa ma arat la fel ca de obicei , zambareata, fericita, de aceea putini stiu cum sunt eu cu adevarat si recunosc imediat un zambet fals. Nu mai sunt cum eram. Timpul m-a schimbat si si-a lasat amprenta in viata mea. Nu mai reusesc atat de bine sa ma ascund. Masca a inceput sa se crape, zambetul a inceput sa se destrame, minte-a aluat-o razna de aceea fac unele lucruri nechibzuite pe care mai mult ca sigur le voi regreta mai tarziu. Cu totii ne-am dorit la un moment dat sa dam timpul inapoi sa schimbam ceva la noi, sa fim altfel pentru a recupera ceva ce am pierdut. Dar de ce sa facem asta ? Timpul a trecut cu un scop si am invatat ceva cu ocazia asta. De ce sa ne schimbam noi cand altii nu fac niciun efort sa se schimbe. De ce sa incercam sa fim asa cum doresc alti si sa nu fim cum ne dorim noi ? Daca ceva s-a destramat in timp din cauza unei greseli comise nu trebuie sa regretam. Poate nu merita sa continuam daca la prima bataie de vand s-a daramat tot ceea ce am construit. Stiu ca mereu e greu sa ne ridicam dupa ce am cazut si sa fim la fel de plini de vise si de sperante cum eram inainte de prabusire, dar cu vointa necesara vom razbii. Deseori imi pun intrebarea care ma ajuta sa continui : de ce sa ma prabusesc intr-o prapastie din cauza unei persoane pe care am iubito prea mult, iar ea sa treaca nepasatoare pe langa mine fara sa imi ofere macar o mana de ajutor ? Daca merita cu adevarat dragostea mea atunci nu mai eram la pamant si ma incuraja sa continui. Daca cineva te iubeste, te iubeste pentru ceea ce esti nu pentru cine si-ar dori sa fii. Cu defectele mele si calitatile eu privesc inainte si continui sa caut si sa lupt pentru ceea ce reprezint « eu ».
locul la care am visat mereu...locul unde imi pot scrie gandurile, trairile...locul unde putem avea totul... jurnalul virtual ce poate sparge orice bariera care ne sta in cale si ne impiedica sa traim...
marți, 26 mai 2009
cine sunt eu?
duminică, 24 mai 2009
Buburuza si Buburuzul
Stau pe plaja... intinsa pe nisip... relax. Visatoare ca intotdeauna, privesc valurile ce imi mangaie picioarele. Nimic nu imi poate bruia aceasta liniste interioara. Dar ceva reuseste... amintirea. Abia acum imi dau seama ca realitatea nu este decat o pura dezamagire. Am crezut ca am uitat... ca am trecut peste. Cred ca si tu ai crezut asta BUBUruzule. Dar uite ca nu este asa. Pentru o scurta perioada viata a fost mai mult decat roz... poate de asta nu am mai simtit rozul. Ia spune-mi sincer stii ce inseamna sa fi indragostit? hai sa iti explic eu ceea ce simt sa vedem ce parere ai. Cred... vad... simt ca doare mai tare sa traiesti fara el doar cu amintirea lui, decat sa mori. Pun capul pe perna... sunt ok... ma gandesc poate ma va trezi iar telefonul lui la 2 jumatate noaptea sa imi spuna ca ma Iubeste. Dar ma trezesc de dimineata si intru iar intr-o depresie... fara zambete... dezamagire. Te-am visat azinoapte... again... fericiti... ne iubeam. Scrum... praf... nisip purtat de vant. Dar trec si peste astea si merg inainte pentru ca inapoi nu mai pot merge, desii de multe ori imi doresc sa ma intorc in timp si sa fac unele lucruri pe care nu le-am facut atunci cand am avut ocazia, sa iti spun atunci cand ma tineai in brate Te Iubesc si sa fie diferit. Merg la liceu, incerc sa ma distrag... katerink... flirt. Nu ma mai intereseaza astea foarte mult. Privesc pe geamul prafuit... verdeata... natura a inviat... sufletul meu a murit. Intrebare: cum poate murii ceea ce nu exista, nu se vede? uite asa bine. A murit asa cum au murit sentimentele , nici ele nu se vad dar totusi au existat. Nu te lasa pacalit de aprente, de zambetul pe care mi-l mentin pentru ca trebuie, de stilul meu noncomformist. Crezi ca sunt OK? E mai bine sa crezi asta in continuare, e mult mai bine, decat sa stii cum sunt cu adevarat. Vino! Hai, sa mergem impreuna undeva... pe o raza de soare sa ne topim intr-o inima... pe un fulg sa inghetam imbratisati... pe o picatura de ploaie sa facem baie impreuna... pe o frunza unde sa fim doar tu si eu... Buburuza si Buburuzul.
joi, 21 mai 2009
Oscilari
Tu si Eu... noi Doi
Taci!!! nu strica tot ceea ce ai construit, printr-un simplu cuvant. Doreste-ti ceea ce nu ai... viseaza la ceea ce iti doresti pentru ca intr-un final ai sa reusesti. Ploua. Picaturi mari se asaza intre noi... pe noi... langa noi. Care noi? Tu si eu... amandoi... ceea ce a fost candva. Simte cum tremur si nu e de la ploaie, lupta-te cu bratele vantului ce incearca sa ne desparta, sopteste-mi la ureche despre iubire, dragoste. Dar ce sti tu despre iubire? Daca nu ai recunoscut atunci cand ai vazut sclipirea din ochii mei, iubirea, inseamna ca nu stii ce este aia. Tipa... descarca-te.... striga ceea ce simti. Sau mai bine nu. Ma vei dezamagi iar... si iar... si iar. Dar stii ceva! N-am sa mai plang, voi incerca sa nu mai plang. Asa ca mai bine taci... atinge-ma... saruta-ma... doreste-ma. Sa ne contopim sufletele iar intr-un sarut. Vino. Sa mergem undeva... in lume... sa uitam de tot... si de toate. Nu mai suspina, tine-ma de mana usor. Gata! E mai bine? Vino cu mine sa alergam impreuna sub cerul senin. Bucura-te de ceea ce te inconjoara. Invata sa ierti daca iubesti cu adevarat. Nu spun sa uiti. Doar invata sa o iei de la capat cu alte idealuri... vise... sperante... Maine e o noua zi... un nou inceput... un alt vis... o alta lume... Acum tipa... tipa cat poti... elibereaza-te... revino-ti... sune-mi ca ma iubesti.
luni, 11 mai 2009
Salveaza-ma de la Adormire
De ce plangem ? Cu totii ne intrebam asta cateodata. De ce oare imi curg pe obraji niste picaturi sarate, care ard,care ne lasa rani adanci ? De cele mai multe ori plangem pentru ca nu mai rezistam, e prea mult pentru noi, e prea dur si cedam. Vrem doar sa punem capul pe perna, daparte de ochii critici ai lumii care sa ne spuna ca suntem slabi si sa plangem chiar si numai cateva minute. Asa fac eu, plang intr-un colt al camerei si privesc la felul in care noaptea cea apasatoare pune stapanire pe sufletul meu. Dar nu tot timpul e asa. Plang atunci cand nu mai rezist, si ma prabusesc incet incet intr-o lume a dezamagirilor si a dezastrului. Daca inainte priveam surazatoare spre viitor si ma gandeam la ziua ce avea sa vina, acum nu mai e asa. Sufletu a apus si privesc cu neincredere viitorul. Ma gandesc, oare drumul pe care voi pasii maine va fi la fel incarcat cu lacrimi, sau se va ivi o urma de lumina. Incerc sa traiesc cu speranta ca in sufletul meu cineva, candva se va indura si va planta acel fir de lumina de care am atata nevoie si pe care numai tu il poti sadii in acest moment. Unde e acel copil cu privirea inocenta, cu ochii sclipitori si cu zambetul mereu pe buze ? Nu mai e !!! S-a cufundat intr-o lume a distrugerii. Acei ochi sclipitori candva acum sunt incarcati cu lacrimi. Acea inocenta a disparut odata cu trecerea timpului. Aripa durerii si-a lasat amprenta in inima mea. Zambetul pe care il recunosteai dintr-o mie, acum a pierit, asa cum a pierit si dragostea lor. Nu mai poate zambii dar poate plange cum multi dintre adulti nu au plans vreodata. Nu e decat un copil dar a cunoscut ce inseamna sa iubesti in zadar, sa astepti o minune ce numai acel cineva o putea face, sa plangi rauri fara semn ca lacrimile se vor termina, sa fi la un pas de Adormire. Nimic nu este perfect, totul este perfectibil. Caut in continuare acel copil inocent, acea farama care sa imi demonstreze ca nu este in zadar. Asta ar insemna ca te caut pe tine. Este un vis aevea, vis ce zi de zi caut sa il descopar, caut sa fac sa devina realitate. Dar asta ar insemna sa invatam sa iertam, sa acordam si o a doua sansa. Timpul trece si odata cu trecerea lui realizez ca astept degeaba, ca totul s-a spulberat. Adun sperantele si le asez in cutia numita Uitare. Asa a devenit lumea in ochii mei. Un loc prea mare pentru oamenii cu sentimente, un loc prea mizer pentru cei ce iubesc cu adevarat, un loc prea vesel pentru un om atat de trist.
duminică, 10 mai 2009
Oare l-am uitat?
Suntem prea increzatori, ne spunem k totul va fi bine, ca vom trece peste o dezamagire, dar fara sa realizam ca de fapt a ramas ca o rana deschisa ce cu greu mai poate fi vindecata. Incercam sa zambim, sa salvam aparentele, sa aratam ca suntem puternici si ca vom trece peste asta, dar nu e asa. Ne pacalim pe noi insine. Putem crede ca lumea nu mai are culoare fara el, acel baiat care se dovedea a fi sufletul tau pereche pana intr-o zi cand totul s-a destramat. A zburat precum puful de papadie purtat de vantul de primavara. Mereu ne intrebam de ce s-a terminat totul daca se dovedea a fi perfect? De ce ne-am despartit daca ne iubeam asa de mult.? Cum se face ca desii ne intelegeam atat de bine si eram fericiti, nu a avut curajul sa luptam impreuna pentru iubirea noastra.? Intrebarile astea ne inunda si acum mintea, asteptand in zadar un raspuns. Incercam din rasputeri sa uitam acea iubire si sa ne conformam cu ideea ca s-a terminat, dar obosim sa ne luptam in zadar. Amintirile se deruleaza ca un film in mintea noastra si totul ne aduce aminte de acea persoana care ne-a schimbat viata. Simtim si acum parfumul lui cum ne curge prin vene si totul pentru ca il iubim. Stiu, nu vrem sa recunostem!!! “Nu, eu nu il mai iubesc, l-am uitat complet.” Pe cine pacalim, normal ca il iubim daca gandul nostru zboara la el. La acel "el" pe care orice fata il intalneste la un moment dat si pe care incepe sa il iubeasca enorm. Asa l-am intalnit eu pe el.
sentimente
Vibrez ori de cate ori mă gîndesc la tine, dar incertitudinea isi face apariţia si lacrimile odată cu ea. Cînd iubeşti, indiferenţa doare cel mai tare si tu mai rănit prin cel mai urat mod, ignorandu-ma. nu vreau sa ne despărţim si toate momentele noastre de iubire sa fie date uitării. Nu vreau ca toate iluziile mele sa se risipească. Vreau sa fim la fel ca la început, sa tresar la mîngîierile tale, sa mă topesc la sărutul tău. Nu mai pot sa vărs lacrimi, au îngheţat pe obrajii mei reci. Suavul tău "te iubesc" îl aud si acum purtat de vînt. Sărută-mi ochii uzi si încălzeşte-mi fiinţa asa cum numai tu ştii sa o faci. Promite-mi ca voi fi a ta si tu vei fi al meu si sufletele noastre se vor topi într-un înger. Dar ce înseamnă al meu.? Înseamnă ca dorinţele tale si visele vor fi ale mele si vom lupta împreuna. Iubirea e magică, e unică în felul ei si te face sa versi lacrimi de fericire si sa vibrezi atunci cînd o întruneşti. Asa vibrez eu pentru ca te-am întîlnit pe tine, iubirea mea.