miercuri, 26 mai 2010

Imagini prin caleidoscop


Incet incet apune soarele, iar eu.. m-am uitat pe mine insami printre firele de nisip. A trecut inca un ceas, timp in care chiar m-am gandit la tine. Te sun.
-Buna iub, asculta.

Marea vuia salbatica, parca vroia sa ii transmita acel ceva..de care imi e dor.
-Ai auzit, vorbeste cu tine.
-Ce faci acolo?
-Imi creionez apusul pe panza de stele.

Ma plictisesc si telefonul se pierde pe nisip. Dementa ma cuprinde si muzica aceea sufocata se aude in departare. Se intuneca si oameni par sa vina de nicaieri si sa imi perturbe linistea haotica in care m-am afundat. Privesc prin caleidoscopul ala mic de jucarie la formele ce apar si dispar, se transforma apoi imi inunda irisul cu ameteala.
Vuietul vantului imi dezbraca pieptul voluptuos si observ privirea jucausa a tipului de langa mine. Zambeste, insa gandul imi este tot la brunetul meu cu ochi caprui. Daca ma uit mai bine, baiatul ala e chiar dragut. Iar privirea lui candida ma.. Hei, trezeste-te imi spun. Se crapa de ziua.. am stat acolo ore in sir. Cred ca pot astepta sa vad si rasaritul. O noua zi cu tine in gand. Vreau sa te vad.

5 comentarii:

  1. toate trei... esti mai presus de cuvinte ;)

    'imi inunda irisul cu ameteala'

    RăspundețiȘtergere
  2. Mirajul marii, e magnetul care ma atrage in bratele ei ori de cate ori am ocazia sa fug din realitatea de beton rece.
    Niciodata nu trebuie sa incetam sa dorim, visele se implinesc uneori, universul are grija de asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. S-a schimbat ceva in viata ta.... iar aceasta schimbare este in bine :) Modul in care scrii imi este necunoscut, descopar o alta Aly - si imi place la nebunie!!! Love forever !!!
    :X

    RăspundețiȘtergere
  4. esti unica prin relatarile tale..foarte frumos:X

    RăspundețiȘtergere