luni, 3 mai 2010

Taci!


Eu...
Sunt ca o busola veche si prafuita, m-am ratacit pe drumul de intoarcere in viata reala. doar un alt chip ce priveste in departari si spera ca viitorul va veni galopand. Sunt o alta Eu, ce inca isi musca seva de pe buze si iti scrie in speranta ca o sa bagi la cap ca nu esti perfect.

Tu...
Esti o banca acolo, in acele departari, pe care candva mi-am odihnit privirea. ca o salcie tremuranda pe langa care nu imi mai doresc sa trec. Esti doar timpul ce sta in loc, insa nu iti dai seama. Te las in urma si imi culc pasii pe iarba umeda. Esti un Tu vechi pe care nu imi doresc sa il mai tin intre degete.

Noi...
ca doua clipe impreunate in asfintit, dar niciodata impreuna. Suntem doua fire de nisip despartite de un val de nemultumiri. Hai sa uitam ce a fost si sa zburam fara lacrimi pe obraji. Am lasat de mult Tu-ul tau rece si Eu-ul meu singur.
Am trecut peste tine si nu, nu ma mai doare.

Acum...
Zambesc printre randuri si tot ceea ce tu ai reprezentat candva, e sters. Praful risipit in aer a fost aspirat de secunda si nici macar ticaitul monoton al ceasului nu mai inseamna mare lucru. Clipa dupa clipa se scurge tot, si nu mai ramane decat nisipul umed, care in bataia soarelui se va usca. Asa ca taci, imi este atat de bine.

2 comentarii:

  1. in general cand faci aluzie la cineva intr-o postare, nu inseamna ca ai trecut peste, ci exact contrariul. ar trebui sa incetezi sa scrii asa pentru ca nu vei convinge pe nimeni cu atat mai putin pe el ca nu te doare. dar poate ma insel eu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate ai dreptate in mare parte. Insa nu, aici nu este vorba ca imi pasa. Vroiam doar sa subliniez ca postarile ce vor urma pe viitor nu se vor mai referi niciodata la EL.

    RăspundețiȘtergere