Curcubeul anotimpurilor

Fulgi sclipitori au impanzit orasul si intuneric. O urma fantastica de praf de luna si ceea ce simte devine vizibil. Transparenta cuvintelor ei a disparut odata cu prima atingere a buzelor. Incearca sa atace fiecare cuvant dar devine prea greu. Inima pastreaza urma atigerilor lui si cerul incepe si se desira. Il iubeste. Rasaritul soarelui trezeste picatura de parfum ce imi coloreaza tampla si vizez. A venit primavara si ghiocelul abia iesit de sub patura de nea imi clincaie la ureche. Fiecare fir de iarba ce devine verde ii arata ca il iubeste iar si iar... si iar. A tecut si primavara dar picatura de ploaie de pe buza lui de jos nu pare sa fi disparut. Il saruta asa cum nu a mai facut-o niciodata si parul se impleteste cu iubirea lor. Abisul este sfaramat de prima raza de soare a verii, primul zambet al soarelui ce incearca sa o incalzeasca, sa nu ii mai fie frig si totusi nu ii este, Il strange in brate si tremura. Vara o paraseste, paseste pe langa ea cu pas grabit, lasand loc toamnei sa ii intre in suflet. Cu fiecare frunza ce cade, ea il iubeste din ce in ce mai mult. Si-au pictat lumea in creionul ce sta sa cada de pe genele lui. Toamna a trecut. A revenit anotimpul lor, Anotimpul in care din Ea si El au devenit un intreg. O singura inima ce bate in doua trupuri. Il iubeste mai mult si mai mult cu fiecare anotimp. Te iubesc Bub