Departe de noi

Imi inghit acel gust de dimineata cand ma trezesc si simt parca dulceata buzelor tale. Imi miros cele doua degete pe care le-am trecut prin parul tau de atatea ori si simt... hmm parfumul ala pe care niciodata nu ai vrut sa mi-l dezvalui dar care acum stiu ca valoreaza cat un vis ingramadit acolo in cutiuta mea. renunt la agonia cu care m-am trezit in dimineata asta si sterg acea urma de lacrima ce a curs atunci cand mi-am tras valul in care era infasurat ochiul meu. Acel soare bland ce incuviinta la geam vroia sa imi mangaie privirea. El insa nu stia ca a cazut si ultima picatura de glas, iar sinfonia pe care obisnuiam sa o cantam in doi este aruncata in sertarul de la birou. Acolo mi-am pierdut si dorinta cu care paseam inainte. Este o alta dimineata in care ma trezesc cu buclele rebele si pe care incerc a mi le stapani jumatate de ceas. Revin la lumea reala, mananc un Raffaelo, dar... si el imi aminteste de acel V, o litera franta perfect si care se sfarsea in infinit. Inchid ochii si fortat nu ma mai gandesc la tine. Imi strang pumnii si te las acolo, sa levitezi. Acum plec. Sunt imbracat in vechea ta camasa alba si pe degete simt picurul tau. Praful este risipit de mult in aer. A trecut un an... un an de lacrimi dar si de fericire si multe zambete. As vrea sa te iau si pe tine in mugurul de cristal insa respiratia iti este intrerupta de << o "cineva" >>. la pieptul tau a adormit un alt miros. Ma asez pe banca de la capatul lumii, intre petalele unei gingase flori si raul ce si-a propus sa imi culeaga fiecare steluta argintata ce se naste in coltul ochiului. Luciditatea acelei priviri ma va urmari si dincolo de hotarele acelei lumi in care ma aflam eu. Astept si acum sa mai treci pe langa bancuta oe care ne-am sarutat de atatea ori. dar pasul tau acum, este in doi si NU, nu mai pot spera ca vei veni inapoi. Sunt departe!