Imperfect

Te ascult in miez de noapte sau in fiecare clipa de taina ce sufletul mi-o da, dar nu iti aud glasul dulce si nici te iubesc-ul tau nu mai imi susura la ureche. Am privit lumina ce rasare imperfecta pe chipul stelei si nu ti-am zarit negura ochilor. Iar tu, precum o mireasma salbatica, ai iesit din sticluluta ce te tinea in viata mea. Vocea imi suna apasator in ureche si ticaitul ceasului imi presara cuvinte. Nu pot zbura cenusa ce ai presarat-o in parul meu si nici cea de pe buze nu o pot face sa dispara. Mi-ai crapat irisul frumos conturat, mi-ai desenat o bucata de inima, ca mai apoi sa o stergi. Imi ating chipul fin si rece, iar cuvintele incep a mi se rostogoli la fel ca lumina ce aluneca pe panza cerului, imperfecta. Fortele nu se gasesc aici, nici urma de curaj, poate doar agonie. Ai parasit gradina ce ma inconjoara, iar acum, nu te mai stiu. Nu te cunosc...si nici nu te voi mai lasa vreodata sa imi plantezi ghiocei. Ma sprijin de trandafirul ce ar vrea sa ma mangaie insa tepii lui ma ranesc. Imi asez picioarele langa o narcisa...si genele imi contureaza o alta poveste din care tu, gradinarule, ai disparut. Ai fost umbra ce m-a facut sa pasesc spre disperare, si plecarea ta acum, imi face bine. Uita-mi maroul din ochi si mierea de pe buze, renunta la clipele dulci si puful din par si da-mi drumul. Aseaza-te cu capul pe intuneric si acolo vei ramane...in perfectiunea ta imperfecta.