Colt de nebunie

Cu ochiul deschis si bratele tremurande atinge clanta rece. Ii este teama acum ca simte fiorul de odinioara. Deschide usa si un sunet ii atinge timpanul apoi se pierde ca un ecou in camera goala. Sfioasa ...cuteaza sa patrunda in incapere. Draperiile de un alb murdar sunt trase, doar doar intr-un loc, undeva acolo reusind lumina sa patrunda in coltul ei de nebunie. Pe jos doar carti...aruncate...asa cum ea, candva le-a lasat. Jucariile nu mai sunt demult acolo...si nici copilaria ei nu mai se mai ascunde ca alta data in scoica de cristal ce isi gasea locul pe biroul prafuit. Acolo nu sunt decat versurile pe care in naivitatea de odinioara le-a scris dar care incep incet incet sa se stearga. Pe pat zace vechiul ei jurnal... ce pastreaza in el lacrimile varsate de dor...acum doar il priveste cu nostalgie...fiindu-i teama sa le smulga dintre filele trecutului. Se asaza incet pe pat, cu teama cu care a si patruns in acel loc care candva ii aducea zambetul pe buze, era... « Acasa » . Trage aer in piept, si simte mirosul amintirilor ce nu a reusit sa si le scoata din minte. Zareste pe jos o foaie...o ridica incet si inima ii tremura. Stie ce este scris acolo, insa nu ezita si... citeste. Priveste toate acele cuvinte de iubire cu un colt de suflet... si in ochi ii apar lacrimile ce le credea pierdute. Se opreste si ramane nemiscata clipe la rand...nu isi da seama ca timpul trece. Retraieste fiecare moment, fiecare litera scrisa. Adulmeca mirosul vorbelor de dor...simte parfumul cuvintelor ce ii mangaie irisul. Strange la piept acea bucata de hartie ... nevrand sa mai ii dea drumul niciodata. Dar...linistea camerei este bruiata de buzele ei ce se misca fenetic... « nu trebuia niciodata sa vin aici...a fost o nebunie sa privesc iar in trecut... imi este dor » .