Fara nume

O voce rasuna in interiorul meu "nu iti fie teama"... Respir aerul rece si pur, dar fumul tau imi ineaca simturile. Ma trezesc din visare si cred k imi e bine... Clipesc nepasator si nu vreau sa ma condamni... nu are rost. Imi desprind parul si il las sa cada ciufulit pe umeri. Imi trag pe mine pijamalele cu broaste si dungi, sorb din ceasca plina cu ciocolata calda si nu vreau sa sterg picatura ce mi se rostogoleste pe gat. Privesc la desenele animate ce se arata la televizor, nemachiata si cu o singura soseta rupta in piciorul stang... dar sunt EU si imi e bine. Vreau sa cred ca maine va fi mai bine, ca ploaia din interiorul meu va sta... vreau sa nu incetez sa cred in finaluri fericite... si sa cred k intr-o zi imi vei zambi iar... Nu imi e teama :)

Dialog

-De ce?
-Pentru ca numai am cum!
-De ce?
-Aripile mele s-au topit, iar eu m-am prabusit in ochii tai.
-Ce inseamna asta?
-Inseamna ca am devenit TU, un TU ce numai poate fi asa.
-Dar cum?
-Un calator fara picioare, un drumet ce nu stie pe ce drum a pasit.
-Si ce-i cu asta?
-Nu ma intreba, nu stiu sa iti raspund.
-Dar ce stii?
-Ca tot ce ete in jur plange si ca soarele a apus.
-Dar tu de ce plangi?
-Pentru ca esenta din mine s-a pierdut...
-De ce?
-Pentru ca am iubit, dar vantul mi-a furat fericirea.
-Fericita? Cand?
-Candva, atunci cand clipa era eternitate.
-Nu se poate asa ceva.
-Ba da.
-Cand?
-Atunci cand iubesti.
-Tu... iubesti?
-DA.