luni, 10 mai 2010

Esti viitorul meu


Wow...autocaracterizarea se desfasoara prin mintea mea, iar dreptul revine la forma initiala de ciufulit. Nici nu mai conteaza pentru ca, ceea ce conteaza cu adevarat... imi ramane in "eu". Ma gandesc la faptul ca oscilez atat de usor de la tristete la fericire, iar din punctul in care am ajuns acum nu imi mai doresc sa plec.

-Nu mai vreau sa traiesc. Doamne ce nu as da sa scoti din mine toata aceasta razvratire, toata tristetea si sa ma lasi goala. Ia-ma cu tine!
Cred ca aceste cuvinte imi incetosau gandirea acum cateva saptamani. Labirintul se afunda, iar singura persoana care m-ar fi putut ajuta sa il dobor nu mai era. Dar acum vad lucrurile altfel. Chiar ma amuz la gandul ca am putut fi atat de naiva. Ma consoleaza gandul ca:
- Nu sunt singura care a iubit si atunci un val de matase mi-a fost aruncat pe ochi.

Buna, iti spun.. pentru ca esti viitorul cu ochii caprui ce mi-a pasit la usa sub forma de prezent si asa va ramane.

Ma saluti, iti treci mainile prin parul meu.. ma fascinezi. Imi este teama de ce m-ai putea face sa simt. Imi ascund degetul in manusa ta.. dar iau incet sentimentele ce ma incearca. Cineva..nu demult mi-a aratat ca nu e bine sa te grabesti. In plus, viitorul e deja la usa, il poftesc inauntru si apoi... totul va veni de la sine. Pentru ca VREAU.

4 comentarii: