Nu, in dimineata asta nu iti voi mai spune buna! Ma voi ridica din pat asa ciufulita si voi pleca sa ma plimb. Nu iti voi lasa biletel pe perna si nici mesaj pe telefon. Voi pleca eu cu.. mine, Acolo. Ploua si tot nu imi pasa. Picurii sunt reci si anunta un sfarsit de lume. Despica cerul fulgerul aparut in intampinarea mea.
Dar mai bine iti scriu o scrisoare, poate nu ma mai intorc acolo!
"Buna (m-am hotarat in sfarsit sa imi calc pe podul ce lacrimi si sa iti spun)!
Am deschis portita ce acum cateva zile am pictat-o in doi, dar pe care niciodata nu mai lasat sa o deschid. Cred ca ti-a fost teama ca voi fugi. Nu cred ca atunci eram capabila sa fac asta insa acum, lumea imi pare altfel. Pana si aerul este mai imbietor acum ca sunt departe.
Am clipit des si obosit, si ma dor picioarele de atata mers de una singura. Si sufletul imi este greu. Nu neg ca iti simt lipsa, dar sunt fericita ca incheieturile nu mai imi sunt legate cu lantul ala lung si gros. Nu te durea oare cand ma ascundeai in spatele lumii si dincolo de soare si luna?! Niciodata nu am putut admira o furtuna prin ochii mei si acum cand am ocazia.. mi-e frica.
Tremur si imi este dor de tine! Am rupt 5 foi pana sa imi gasesc cuvintele si nici macar astea parca nu sunt cele care ar trebui. Mai mananc un tic tac, e ultimul imi spun.
Stii ceva? Te las acum, poate ma cauti, dar mai bine nu. Sunt departe! Iti spun adio, imi pun ruxacul in spate si plec.
Nu imi mai pasa. Eu m-am schimbat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu