Salveaza-ma de la Adormire

De ce plangem ? Cu totii ne intrebam asta cateodata. De ce oare imi curg pe obraji niste picaturi sarate, care ard,care ne lasa rani adanci ? De cele mai multe ori plangem pentru ca nu mai rezistam, e prea mult pentru noi, e prea dur si cedam. Vrem doar sa punem capul pe perna, daparte de ochii critici ai lumii care sa ne spuna ca suntem slabi si sa plangem chiar si numai cateva minute. Asa fac eu, plang intr-un colt al camerei si privesc la felul in care noaptea cea apasatoare pune stapanire pe sufletul meu. Dar nu tot timpul e asa. Plang atunci cand nu mai rezist, si ma prabusesc incet incet intr-o lume a dezamagirilor si a dezastrului. Daca inainte priveam surazatoare spre viitor si ma gandeam la ziua ce avea sa vina, acum nu mai e asa. Sufletu a apus si privesc cu neincredere viitorul. Ma gandesc, oare drumul pe care voi pasii maine va fi la fel incarcat cu lacrimi, sau se va ivi o urma de lumina. Incerc sa traiesc cu speranta ca in sufletul meu cineva, candva se va indura si va planta acel fir de lumina de care am atata nevoie si pe care numai tu il poti sadii in acest moment. Unde e acel copil cu privirea inocenta, cu ochii sclipitori si cu zambetul mereu pe buze ? Nu mai e !!! S-a cufundat intr-o lume a distrugerii. Acei ochi sclipitori candva acum sunt incarcati cu lacrimi. Acea inocenta a disparut odata cu trecerea timpului. Aripa durerii si-a lasat amprenta in inima mea. Zambetul pe care il recunosteai dintr-o mie, acum a pierit, asa cum a pierit si dragostea lor. Nu mai poate zambii dar poate plange cum multi dintre adulti nu au plans vreodata. Nu e decat un copil dar a cunoscut ce inseamna sa iubesti in zadar, sa astepti o minune ce numai acel cineva o putea face, sa plangi rauri fara semn ca lacrimile se vor termina, sa fi la un pas de Adormire. Nimic nu este perfect, totul este perfectibil. Caut in continuare acel copil inocent, acea farama care sa imi demonstreze ca nu este in zadar. Asta ar insemna ca te caut pe tine. Este un vis aevea, vis ce zi de zi caut sa il descopar, caut sa fac sa devina realitate. Dar asta ar insemna sa invatam sa iertam, sa acordam si o a doua sansa. Timpul trece si odata cu trecerea lui realizez ca astept degeaba, ca totul s-a spulberat. Adun sperantele si le asez in cutia numita Uitare. Asa a devenit lumea in ochii mei. Un loc prea mare pentru oamenii cu sentimente, un loc prea mizer pentru cei ce iubesc cu adevarat, un loc prea vesel pentru un om atat de trist.