cine sunt eu?

Fiecare ne-am pus in viata cel putin odata intrebarea cine sunt eu? Intr-o lume in care mastile predomina si apar la orice pas, nu mai stim cum suntem noi cu adevarat. De multe ori ne-am privit in oglinda, am inceput sa radem fara rost, sa ne strambam aiurea sau sa plangem fara un motim anume. Ne-am privit in ochi si am incercat sa ne dam seama daca asa suntem noi. Eu nu sunt asa. Fac multe lucruri la impuls, exact asa cum simt in momentul respectiv, fara sa imi pese ca mai tarziu pot regreta. Sunt sincera atunci cand cineva merita sa fiu eu cea adevarata si sa imi dau masca jos. In fata celor din jur incerc sa ma mentin puternica, nepasatoare. Incerc sa imi ascund sentimentele, dezamagirile si toate trairile de cei din jur pentru ca te judeca. Chiar daca sunt daramata incerc sa ma arat la fel ca de obicei , zambareata, fericita, de aceea putini stiu cum sunt eu cu adevarat si recunosc imediat un zambet fals. Nu mai sunt cum eram. Timpul m-a schimbat si si-a lasat amprenta in viata mea. Nu mai reusesc atat de bine sa ma ascund. Masca a inceput sa se crape, zambetul a inceput sa se destrame, minte-a aluat-o razna de aceea fac unele lucruri nechibzuite pe care mai mult ca sigur le voi regreta mai tarziu. Cu totii ne-am dorit la un moment dat sa dam timpul inapoi sa schimbam ceva la noi, sa fim altfel pentru a recupera ceva ce am pierdut. Dar de ce sa facem asta ? Timpul a trecut cu un scop si am invatat ceva cu ocazia asta. De ce sa ne schimbam noi cand altii nu fac niciun efort sa se schimbe. De ce sa incercam sa fim asa cum doresc alti si sa nu fim cum ne dorim noi ? Daca ceva s-a destramat in timp din cauza unei greseli comise nu trebuie sa regretam. Poate nu merita sa continuam daca la prima bataie de vand s-a daramat tot ceea ce am construit. Stiu ca mereu e greu sa ne ridicam dupa ce am cazut si sa fim la fel de plini de vise si de sperante cum eram inainte de prabusire, dar cu vointa necesara vom razbii. Deseori imi pun intrebarea care ma ajuta sa continui : de ce sa ma prabusesc intr-o prapastie din cauza unei persoane pe care am iubito prea mult, iar ea sa treaca nepasatoare pe langa mine fara sa imi ofere macar o mana de ajutor ? Daca merita cu adevarat dragostea mea atunci nu mai eram la pamant si ma incuraja sa continui. Daca cineva te iubeste, te iubeste pentru ceea ce esti nu pentru cine si-ar dori sa fii. Cu defectele mele si calitatile eu privesc inainte si continui sa caut si sa lupt pentru ceea ce reprezint « eu ».