duminică, 11 octombrie 2009

Paharul vietii


Clipesc…sorb dintr-un pahar si gust lumea. O tenta mult prea amara. Zambesc, te aing, ma ofilesc si tac. Vorbesc atunci cand nu ma intrebi nimic. Suspin atunci cand razi in hohote si tremur cand vrei sa pleci. Dar nu o faci si zambesc iar cu un gust amar dobandit din acelasi pahar. Te apropii incet... incet... se pare ca nu iti place sa te grabesti. Da !!! sunt eu ... aceeasi si totusi diferita. Respiratia ta imi incalzeste buzele, dar te departezi mult prea repede... inexplicabil, doar cu dorinta. Pic...pic, cuvintele se preling in marea de ganduri mai grav decat picatura chinezeasca. Lacrimile sunt insirate pe culmea vietii si tu pasesti agale pe langa mine. alerg... te strig... te ating dar nu. AU... ma izbesc de zidul invizibil ce pare sa ne desparta. Masti colorate...ironice... ma inconjoara... zambesc... plang... tac apoi urlu... pendulez intre tine si realitate. Nu mai merge asa. Oare sa sorb iar din paharul cu gust amar ?

Un comentariu:

  1. Nu mai pendula intre "el" si realitate.... alege realitatea! Dupa cum se pare ca ai realizat deja, "el" este iluzoriu....Vrei sa sorbi din paharul cu gust amar? - alegerea ta...
    insa ai putea sorbi dintr-un pahar cu "fresh juice" and sweet :)

    RăspundețiȘtergere