miercuri, 28 octombrie 2009

Nebunie



Carti aruncate pe jos...pixuri colorate...lacrimi si stropi de oja. Wow ce combinatie. Probabil vei spune ca am luat.o razna... ca sunt foarte emotiva si fiecare postare a mea e construita din lacrimi. Nu te pot contrazice si poate nici nu as incerca sa o fac. Sunt doar eu si daca nu suntem macar amici nu ar trebui sa iti pese... poate nici macar amicilor nu le pasa de ceea ce se intampla cu mine, so... tie de ce ti-ar pasa. Fara rost... cateodata cu un motiv bine intemeiat ce incet incet dispare. As putea uneori sa zambesc pana si din cel mai stupid motiv si totusi aleg sa stau trista... sa vars lacrimi. As putea vedea realitatea, dar aleg sa visez. As putea sa te privesc in ochi, dar ma feresc. As putea sa te sarut, dar nu o fac. As putea sa ies la aer, dar aleg sa stau singura departe de toti. E nebunia mea asa ca respecta.o. E toamna si poate acum veti spune ca e o constatare aiurea, ca mai e o luna si trece.. dar na eu realiz cu intarziere. Privesc natura si observ ca este intr.o continua miscare, starea mea de spirit este din ce in ce mai fara sens...nici macar parul nu imi sta la locul lui si acum realizez... Depresia toamnei ne.a facut pe toti mai nebuni.

2 comentarii:

  1. ultima propozitie imi place mult..app..sunt unii amici carora le pasa de tine..de unu(sau una) stiu eu sigur:)

    RăspundețiȘtergere