Buzele trecutului

Inconstienta... o mie de dorinte, parfumul dezastrului... a fost. O atingere si tot ceea ce a fost candva a inflorit. Energic... pasional... ca intr-un dans cand cei doi sunt o singura fiinta. Poate secunda s-a transformat in trecut, dar ireal este si va fi mereu prezent. O privire mi-ai inchis in ochi, atingerea mi-a patruns in piele si am simtit iar buzele trecutului. Aburul amintirii mi-a patruns in fiinta. O vorba dulce si mii de frunze purtate haotic de vant... o epava... am clipit si un uragan a maturat pamantul. A facut puff intr-o clipa tot ceea ce am creat...toata salbaticia viselor mele. Nu vreau sa te privesc! Amintire... o urma de regret si prea multe dezamagiri. Tremur si nu e de la frig.

Nebunie

Carti aruncate pe jos...pixuri colorate...lacrimi si stropi de oja. Wow ce combinatie. Probabil vei spune ca am luat.o razna... ca sunt foarte emotiva si fiecare postare a mea e construita din lacrimi. Nu te pot contrazice si poate nici nu as incerca sa o fac. Sunt doar eu si daca nu suntem macar amici nu ar trebui sa iti pese... poate nici macar amicilor nu le pasa de ceea ce se intampla cu mine, so... tie de ce ti-ar pasa. Fara rost... cateodata cu un motiv bine intemeiat ce incet incet dispare. As putea uneori sa zambesc pana si din cel mai stupid motiv si totusi aleg sa stau trista... sa vars lacrimi. As putea vedea realitatea, dar aleg sa visez. As putea sa te privesc in ochi, dar ma feresc. As putea sa te sarut, dar nu o fac. As putea sa ies la aer, dar aleg sa stau singura departe de toti. E nebunia mea asa ca respecta.o. E toamna si poate acum veti spune ca e o constatare aiurea, ca mai e o luna si trece.. dar na eu realiz cu intarziere. Privesc natura si observ ca este intr.o continua miscare, starea mea de spirit este din ce in ce mai fara sens...nici macar parul nu imi sta la locul lui si acum realizez... Depresia toamnei ne.a facut pe toti mai nebuni.

Never...

Uhh... prea mic intr-o lume mare. Oftez si imi leg respiratia de coltul gurii tale. E ciudat cum uneori iti este dor sa ai ceva ce nu ai avut niciodata. Sorb din mister, ating cu varful limbii eternitatea apoi tremur ca si cand mi-e frig, dar nu imi e. Strang in palma o floare si seva trecutului imi imbraca degetele. Prea bizar este totul. Uneori trist, dar continui sa zambesc. As putea fi un inger, ceva mistic... Dar nu vreau, sunt EU asa cum nimeni nu ma poate vedeam. O picatura de parfum in estenta, un strigat aruncat printre mii de alte cuvinte apoi vise sparte in marea de sperante. Ca o pasare sufletul meu isi ia zborul, apoi un scenariu de film devine istorie. Parfum atunci cand poti zambi desi tot ce se intampla in jurul tau are un ton asa sad. "I will always love you"... nu mai e asa... sau poate da, dar nu pot recunoaste asta nici macar fata de mine. Un rosu aprins...buzele mele si tu. Pudra aruncata in vant, cenusa, apoi cuvantul Adio mi se imprima in minte. Atat...zambeste ca s-a sfarsit si stampila a fost imprimata pe hartie.

Perechea de Buze

Privesc ceea ce inseamna… tot. Fuzionez ca cerneala pe hartie, picur un ultim cuvant apoi dispar. O ultima vorba otravita... ultimul meu fir de suflet. Imi despletesc sentimentele si le las sa imi curga prin vene. Respir fericire si extaz... zambesc si margelele trecutului se rup. Le las sa cada inutil. Tresar si vad, o umbra, un chip, o noua lacrima. Apoi fara rost vibrez cand te vad si totusi nu arat. Plec...pasesc agale prin tine si totusi nu pot. Cedez si ma intorc... te sarut iar... te strang in brate apoi ochii mei nu mai rezista si incep sa arunce scantei. Nu ma atinge... pleca ... sau ramai si nu imi da drumul niciodata. Este atat de usor si totodata complicat. Acorduri de chitara mi se rostogolesc in suflet. Balada dupa balada imi infunda urechile. Arunc un zambet apoi un suspin imi scapa in surdina. E trist si totodata puternic si fascinant. Nu sunt perfecta si ador ceea ce este imperfect la ...hmm. Nu vreau sa mai vibrez. Da... m-am indragostit de o pereche de buze.

Fara tine

"Am ramas singur pe strada, Mama imi zicea de fiecare data, Nu intelegeam eram prea ocupat, Doare tare-acum dupa ce-am realizat"... Refrenul dintr-o melodie pe care am ascultat-o azi in maxi in drum spre constanta. M-a uimit pentru ca simt ca si cand a fost scris de mine... dar nu e asa. Neimportant...a fost scris si mi se potriveste ca o manusa. Asa m-am simtit astazi. Priveam pe geam ... cu muzica rasunand in urechi. Totul se misca atat de repede. Sunt multe lucruri ce trec pe langa mine fara ca macar sa le observ...lucru dezamagitor pentru acele lucruri, persoane... ori pur si simplu sentimente ce nu le-am inteles, sau nu am vrut sa fac asta. Acum cand totul se misca intr-un ritm atat de alert... cand multe lucruri le-am trecut cu vederea si sufletul meu s-a umplut de prea multe lacrimi si durere... acum incep sa ma simt din ce in ce mai mica intr-o lume atat de mare. Azi am incheiat un capitol din viata mea pentru totdeauna. Nu as fi vrut sa se intample asta dar inevitabilul m-a luat prin surprindere. Hmm... sunt trista si poate voi regreta always ca nu mai am ce am avut candva. Dar nu pot spune decat asta e si sa ma conformez situatiei. Zambesc si un gust amar imi sta pe limba. "ce s-a intamplat?". O persoana ce intradevar ma cunoaste si-a dat seama ca nu sunt ok si desii zambesc a realizat ca zambetul meu ascunde o lacrima. Acum caut ziua de maine... caut sa imi ascund in inconstient amintirile pentru ca altfel nu voi putea sa ma ridic. Si toate astea pentru ca imi e tare frica sa traiesc iar ... de data asta fara tine.

Paharul vietii

Clipesc…sorb dintr-un pahar si gust lumea. O tenta mult prea amara. Zambesc, te aing, ma ofilesc si tac. Vorbesc atunci cand nu ma intrebi nimic. Suspin atunci cand razi in hohote si tremur cand vrei sa pleci. Dar nu o faci si zambesc iar cu un gust amar dobandit din acelasi pahar. Te apropii incet... incet... se pare ca nu iti place sa te grabesti. Da !!! sunt eu ... aceeasi si totusi diferita. Respiratia ta imi incalzeste buzele, dar te departezi mult prea repede... inexplicabil, doar cu dorinta. Pic...pic, cuvintele se preling in marea de ganduri mai grav decat picatura chinezeasca. Lacrimile sunt insirate pe culmea vietii si tu pasesti agale pe langa mine. alerg... te strig... te ating dar nu. AU... ma izbesc de zidul invizibil ce pare sa ne desparta. Masti colorate...ironice... ma inconjoara... zambesc... plang... tac apoi urlu... pendulez intre tine si realitate. Nu mai merge asa. Oare sa sorb iar din paharul cu gust amar ?