Craciun

Stelute argintii ar fi trebuit sa imbrace deja orasul, sau poate doar masinile de pe strada, ori parul meu. Dar nu am iesit inca din casa ca fulgii sa ma atinga. Un sentiment ne incearca perioada asta. In ciuda frigului de afara ce ne inroseste nasul sau peisajul trist ce se arata la geam, sufletul ne este cald. Bucuria interioara ne incalzeste. Zambim pentru orice nimic, dar si pentru lucrurile importante. Admiram bradutul di sufragerie ce frumos l-am impodobit alaturi de mama... ne amintim colindele din fata focului sau prietena cea mai buna cum ne scoate intr-o nopate geroasa la colindat. Inca nu am uitat Mos Craciunul nostru in varianta disco sau colindele pe care le-am invatat la cor. In coltul gurii un alt zambet. Vreau sa ne tinem de mana luna asta si sa zambim impreuna. Admir miile de beculete de pe strada, te strang de mana... esti rece, te sarut si buzele ne ingheata. Visam.


PS: Macar asa sa te am ... Visand. Te iubesc.

Umbrela

Picaturi grele bat in geamul de la dormitor. Ea, cu sufletul greu isi aseaza capul pe, perna. Uimitor, se trezeste in mijlocul jocului picaturilor de ploaie. Stropi mici ii uda parul, bucle negre ii imbraca umerii...ofteaza. E frig... ii este teama. O lacrima ii incolteste, isi simte respiratia rece, buzele umede si obrajii inghetati. Paseste prin patura de ploaie, ridica ochii spre cer si incerca sa desluseasca enigma stelelor ce au impanzit bolta cereasca. Dar e greu si isi pleaca privirea. Genele ude incearca sa clipeasca. "Da!". Aude o voce in spatele ei, o striga, ii stie numele dar de unde? O mana calda o atinge si se-nfioara de sentimentul ce il trezeste in ea. "Vrei sa stai sub umbrela? Ploua, vei raci." Cu o voce tremuranda, emotionata, raspunde un sfios "Da". Erau ei... ochii de care candva a fost indragostita. Hmm candva?... A fost mereu indragostita de ochii lui verzi si totusi a ascuns asta. Dar, nu mai poate...sufletul ii zburda. Fara sa mai poata spuna ceva, se aseaza sub umbrela si pornesc impreuna. Acum nu ii mai este frig...e langa el si... ii e bine. Picioarele ii tremura si se opreste pentru o secunda. Atunci el o strange de mana, ii zambeste frumos si ea pluteste. O ia in brate si buzele lui le ating pe ale ei dar... ca o sageata realitatea intervine... se trezeste iar pe, perna. Ploaia bate in geam, parul il are uscat si prins in coada. Ochii verzi, mainile calde, umbrela...totul a disparut. Dar emotia si semtimentele pentru el sunt mai puternice ca oricand. Realitatea este dura... si se pare ca fara el. Acum, doar viseaza.

Profund...

Iubesc a noptii adiere
si calda-mbratisare.
suspinul dureros
din despartirile tarzii,
un strop de bunatate
intr-un imens haotic,
iar lacrimile dese
ce curg fara sa sti.
Iubesc tacerea vie
ascunsa-n ochii tai
parfumul fericirii
cand suntem amandoi
si glasul ce sopteste
a dragostei chemare
sfarseste totul intr-o
imensa departare.

Agonia matinala

Ramai cu capul asa pe perna multa vreme. O lacrima ti se prelinge pe obraz si iti insareaza buzele. De ce esti trist la prima ora a diminetii? Poate pentru ca nu a fost decat o iluzie, un vis. Stai asa in agonie, incercand sa iti reamintesti fiecare detaliu, fiecare respiratie ori soapta. Ochii negri sclipitori in privire, magia sarutului...buze. Fermecator, as putea spune chiar fascinant. Cu o simpla atiungere te face sa plutesti, un simplu om, doar o alta fiinta si totusi... Povestile sunt minciuna in comparatie cu sentimentul ce il trezeste in tine. Parea dormit, dar el a facut sa invie si sa fie mai puternic... ca niciodata. Un curcubeu de vise... o mare de gusturi, sarat... dulce. Parul negru... genele sale lungi, bratele puternice. Suspini si te gandesti ca ai putea crede in ingeri... aripi maiestuase..atingeri calde. Perfect, impecabil ai putea spune dar... Cuvantul ce sfarama orice urma de magie. Atunci te trezesti fara forta. Relizezi ca nu a fost decat ceva ironic... ridicol, doar un vis. Si continui sa stai in agonie in speranta ca, daca retraiesti fiecare clipa, va inceta sa mai fie doar o capcana a visului.

Regret acum...

Regret...
Ca soarele a apus iar,
regret ca vantul ma-nconjoara
...cand asta puteai face tu
ca plang abia acum
...cand nu mai are cine sa imi prinda lacrimile
ca te-am iubit nepermins de mult
...si totusi inconstient nu ai vazut asta.
Regret acum...
ca nu te-am atins
...cand inca o mai puteam face
ca nu ti-am vorbit
...cand sufletul tau ma asculta
ca nu te-am prins de mana
...cand mi-ai intins-o
si ca nu am fost eu
...desi tu ma iubeai asa.
Regret acum...
ca am zambit si am prezentat nepasare,
am cautat si nu am gasit ce trebuia,
am vrut fericire si nu am acceptat de la cine mi-a dat,
ca te-am privit si nu am vazut smaraldul trist din ochii tai.
Si regret iar...
ca am ratacit
...cand puteam sa imi gasesc drumul
ca am visat
...cand aveam realitatea in fata
Dar ca sunt nebun
...si inca te iubesc,
NU regret!

Cu gandul, la tine

Alt inceput... o cale de mijloc...alt drum. S-a starnit o furie... un urlet in interiorul meu! Nu vreau sa imi mai vezi ochii ce plang fara incetare. Respir si inhalez ceea ce se numeste trecut, uitare. De ai fi acolo sa auzi strigatul meu surd. Dar nu esti. Hipnotizata visez la abisul eternitatii, la esenta ce imi inunda simturile. In zadar stergi praful daca timpul si-a lasat amprenta. Ai fost si urma saruturilor tale inca o simt pe buze.

Tigara stinsa

Cineva mi-a spus ca am dreptate... apoi altcineva ca gresesc. Dar totusi fac asa cum simt si nu imi pare rau. Poate mai tarziu voi regreta...poate voi realiza ca am gresit sau poate doar ma voi felicita pentru ca am luat o anumita decizie in trecut ce mi-a influentat pozitiv prezentul. Acel prezent care clipa urmatoare devine trecut. Dar acum nu ma intereseaza ce va fi, incerc doar sa traiesc secunda. Nu mai vreau nici macar trecutul sa il ating... ma cutremur la auzul lui si totusi privesc inainte. Au fost prea multe lacrimi aruncate fara rost... acum doar zambete (sper) si probabil multa joaca...da inca imi permit sa fac asta. Respir si imi umplu plamanii cu aerul proaspat de afara si nu cu fumul unei tigari stinse. Arunc scrumul lasat de tine si uit. Dansul s-a sfarsit si nu a ramas decat urma pasilor tai.