Ochii de sticla

Sunt ca intr-o bula de aer... de ceata. Vreau sa pot spune nu, sa stig… sa urlu. Alerg departe… fug de realitate si incerc sa impletesc regrete. Privesc trecutul si puntea ce s-a creat peste sentimente, am fost naiva. Vreau sa ating intunericul dar imi trece printre degete si raman cu mana goala. Privirea ta ma cutremura… apoi ating pamantul cu miile de rugaminti, dorinte… numeroasele lacrimi ce le-am varsat in genunchi. Acum…cu ei zgariati de atatea bucatele de inima ma ridic si iar iti privesc ochii de sticla. Ma doare.