Ma privesc in oglinda... si o lacrima se naste iar in ochii mei. Pentru a nu stiu cata oara vars lacrimi de tristete... pentru tine. Dar poate ar trebui sa ma trezesc odata la realitate. Nu sunt o printesa, nu este un basm sau o poveste cu happy ending.... este realitatea. Am crezut in tine... in, noi... Am zambit si am preferat sa cred in imaginatie, am continuat sa fiu visatoare si atunci cand era cel mai bine sa clipesc si sa vad lucrurile asa cum sunt. Trebuia sa renunt la tine atunci cand am putut sau cand era bine sa o fac, inainte ca tu sa renunti la mine. Acum e mult prea tarziu, Zambesc amar... oftez, pastrez in mine tristetea, imi intorc privirea ca si cand nu te-am vazut si plec. Tu... ea... Tarziu pentru Noi. Am fost naiva si acum... it's too late.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu